Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Rarele noastre remontade

Poate că ne-ar trebui meteorologi și în Liga 1. După seceta fotbalului din acel așa-zis derby FCSB-Dinamo, de o sărăcie tehnică dezolantă la câtă demagogie s-a consumat cu tinerimile foștilor granzi de România, nu ne-ar fi stat rău să avem […]

...

Există fotbaliști valabili în România!

Ca un vulnerabil și iremediabil caraghios (în sensul bun, eugenionescian al termenului), nu mă tem să afirm că în această primă etapă a reluării campionatului m-am concentrat pe golurile marcate. În plină pandemie și în mijlocul unor scandaloase momente, am […]

...

„Mai bine cu înjurături decât fără spectatori!”

Partizan încăpățânat al ideii că trebuie să judecăm toate fenomenele pe o parte și pe alta, orice adevăr cu contraadevărul său, săptămâna trecută mi-a stat pe cap pagina Gazetei de vineri, în care Barry Ferguson, fundașul legendar al lui Glasgow […]

...

Am trăit o izolare volubilă și bunicică

„E pur si muove”, totuși Terra reîncepe să se învârtească odată cu fotbalul ei – l-am putea parafraza voioși pe Galilei, cu strigătul său cosmic. Doar o literă desparte cosmic de comic. Reîncepe campionatul, la noi cu o Craiova-Botoșani și […]

...

Guadalajara ’70 – un destin de romanță

După 50 de ani, Guadalajara ’70 are un destin de romanță. Mă duc la colecție și găsesc ce scriam la sfârșitul acelui an: „Mi s-a făcut lehamite de discuțiile post-mexicane. Nu doresc să scandalizez, dar, când văd cu câtă încrâncenare […]

...

Idolii care ne transmit tristețe și dezgust

Cu melancolie, între Miliția de ieri și maliția de azi

Permalink to Idolii care ne transmit tristețe și dezgust
vineri, 29 mai 2020, 8:22

… Și ce ziceți să facem? Să ne relaxăm? Și cum să ne relaxăm? Uite cum: vorbind de rău fotbalul românesc dinainte de ’89! Reducându-l la un scandal politic Steaua-Dinamo… Adică făceam politică plecând cu tablele la subsuoară spre „23 August”, să fim primii dintre cei 80.000 care ocupau tribunele și peluzele la un cuplaj bucureștean?

Era de ajuns să apară băieții pe gazon înaintea derbyului-vedetă Steaua-Dinamo și lăsam tablele, crenvurștii și bomboanele agricole pentru a-i aplauda pe Liță și Dinu sau ca să-i fluierăm sportiv și stimulativ. Nu era interzis să se scandeze „Dudu Georgescu e mai bun ca Iordănescu!”. Însemna că țineam cu Securitatea, cu Armata, cu Miliția? Azi ținem cu maliția!

Melancolici despre jocuri scandaloase

Idoli memorabili – ca Mircea Lucescu pentru Costin Ștucan, ca și pentru mine – țin să ne informeze ce jocuri, desigur scandaloase, se făceau pe atunci. Ei ne provoacă azi doar tristețe. Probabil că nu se gândesc că-i citim proiectându-i, melancolici, pe ce făceau în iarbă, cu driblingurile și șuturile lor.

Chiar nu le pasă, demascându-și șefii de pe atunci, de propria lor imagine? Nu-i înfierezi pe alții dacă nu începi cu tine. Confratele Cristian Geambașu își încheia, luni, articolul cu un gând pe care nu-l citești prea des în reluările lui Pițurcă: „Nu sunt pregătit să arunc la gunoi amintirile copilăriei și adolescenței”.

Probabil, vorba unui danez

I-am telefonat să-l felicit, deși nu se obișnuiește între noi, cronicarii la zi. Nu știu câți ne citim, dar precis nu ne cităm. Logic, știu că am avut copilărie și adolescență diferite în fotbal, dar suntem de acord, indiferent de vârstă, să nu le aruncăm la gunoi, murdărindu-le și murdărindu-ne.

Fiindcă, astfel, provocând doar dezgust, fotbalul – „cel mai frumos joc de pe planetă”, cum proclamă zilnic o reclamă – ar deveni, probabil, un permanent motiv de proastă dispoziție. Probabil – vorba elegantului domn danez cu berea sa în mână.

Pumnul, nu și palma!

Și deoarece țin să-mi duc o idee până la capăt, să consemnez că s-a rezolvat și problema felicitărilor prin cot, în sensul că a biruit pumnul prietenos, bucuros, inofensiv. Așa l-au omagiat pe Kimmich după lobul său paralizant din meciul lui Bayern cu Dortmund. Cred că Bayern va impune, odată cu superioritatea sa greu contestabilă, și acest gest. Oricât ar glumi Lineker, nu văd cine i-ar putea lua titlul. Mai degrabă, e semnificativă reacția lui Berbatov, stupefiat (!) de această noutate, Davies și în niciun caz Haaland, pe care l-am văzut deja căutând exasperat, cu ochii peste cap, cerul, după o ratare. E încă vremea să nu ne grăbim cu el. Vestea bulversantă e însă din rugby. În restricțiile antivirus, vor să interzică grămezile. Mai bine să nu se mai joace rugby! Atenție, domnilor! – mă vreau solemn -, rugbyul nu e fotbalul, nu suportă orice.

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Observator (184 comentarii)  •  29 mai 2020, 11:24

Din tot acest material razbate proverbialul dvs. echilibru in abordarea a tot ce insemna fotbal, de ieri, de azi, de maine! Maestre, sunteti o "oaza de linste" in acest vertij starnit de pandemie si alimentat din plin de politicieni, medici si ziaristi! Nu l-as felicita pe dl. Geambasu pentru articolul sau, in care recunoaste ca un fotbalist tanar (dumnealui stiu ca avea un adevarat cult pentru tinerii sportivi, chiar daca, in tenis, de exemplu, pleda impotriva "batranilor", printre care se numara si favoritul nostru), educat si cu potential nu merita 5 mil. Euro, in timp ce jucatori mediocri (ratangii, gafeuri - un fundas de-al lui Leipzig a cauzat un penalty la o faza lipsita de pericol, iar un fotbalist matur de la Koln a ratat cu seninatate 2 lovituri de la 11 m in partide succesive) din Bundesliga valoreaza mai mult! Mai declara si M. Raducanu ca nu vede niciun fotbalist roman capabil sa evolueze in campionatul german, cu destule "umbre", cum scriam si in precedentul material; pai campionatul german isi arata acum limitele mai mult decat oricand, pentru ca este primul din elita europeana care a reluat sezonul, deci este singurul aflat in "luminile reflectoarelor"! Imi permit sa spun ca greseste, pentru ca sunt si pe acolo destui care nu-si merita reputatia: Haland nu ne-a mai uimit, K. Coman centreaza mai slab decat Benzar, iar cei de la Dortmund sunt si ei inconstanti, ca si cei de la Leverkusen. Chiar si asa, partidele din Bundesliga i-au contrazis pe reticentii de profesie (sunt si printre editorialistii GSP)! Putand sa scriu aici, m-am mai "racorit" un pic dupa nervii pe care mi i-au creat alti editorialisti (inclusiv cel pe care-l laudati, un elitist si intr-ale muzicii rock) si cei care le ... canta in struna (un articol neutru despre Hagi & son declanseaza ura de nestavilit a unor cititori, care fac, astfel, rating publicatiei)! O.

gicu (273 comentarii)  •  29 mai 2020, 19:27

Sanatate, maestre!

mg (110 comentarii)  •  30 mai 2020, 10:39

..fotbalul e jucăria noastră de copii, mai mici sau mai mari. Spun unii că jucăria asta e un fals și că nici Moș Crăciun.. Și totuși, Steaua a câștigat Cupa Campionilor și Supercupa Europei în '86, a mai jucat semifinală-n '88 și finală-n '89. Dinamo a jucat semifinală-n '84, iar Craiova sferturi în '82. N-o putem da pe noroc, întâmplare, sau pe coincidențe aranjate.. Or fi fost protejate pe plan intern, dar afară.. Putem căuta cireșele de chiriași, sau le-nghițim cu tot cu proteine(pour la bonne bouche..) Cum bine zicea Caragiale, "Voieşti să cunoşti lucrurile? Priveşte-le de aproape. Vrei să-ţi placă? Priveşte-le de departe." Eroii de după război nu primesc nici medalii, nici recunoștință și nici aplauze, pentru că vitejia lor nu folosește la nimic.. E mai degrabă un "După mine(noi) potopul"(Ar fi zis-o marchiza de Pompadour sau Ludovic al XV-lea) și ilustrează egoismul profund și nepăsarea pentru soarta generațiilor viitoare.. O fi revenit vechiul "Cu mască, fără mască", pentru că "Steaua fără nume" avem deja.. Se pregătește "Floarea din grădină".. Fac ce fac și redevin nostalgic. Am și după ce.. :)

Comentează