Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Un pașoptist în 2020: Ilie Năstase

Conform noii recomandări, îl salut pe Cristi Geambașu cu mâna la inimă (la vârsta noastră, cord) pentru articolul său de săptămâna trecută care ținea să ne reamintească de cei 48 de ani care au trecut de când Ilie Năstase cucerea […]

...

Nea Mache Ionescu și penalty-urile

Săptămâna trecută am trăit într-o epidemie de penalty-uri cu toate inerentele lor ratări, întinsă de pe Wembley, cu Supercupa Angliei, până pe Gruia Clujului, cu meciurile campioanei noastre dominate de eșecurile lui Cipri Deac, două penaltyuri ratate în 3 zile… […]

...

De ce atâta vehemență, Dane?

Cred că a avut loc un „supermiracol” – cuvânt care văd că-i place – dacă discursul defetist al lui Dan Petrescu la conferința de presă dinainte de meci le-a putut totuși inspira fotbaliștilor lui o asemenea prestație – mai mult […]

...

Cică Bayern e invincibilă

Cum? Ați uitat deja ce-a spus Thomas Muller după acest bubuitor 8-2 cu Barca? Mie mi s-a părut la fel de bubuitor ca scorul: „Noi, azi, ne-am distrat!”. Poate fi luată ca o acceptabilă aroganță, dar nu e numai atât. […]

...

1. Lewandowski, 2. De Bruyne

Acest original turneu final al Ligii Campionilor îi permite, încă o dată, fotbalului cu adevărat suveran să-și facă de cap, să se bucure de libertățile sale (surprizele!), să-și ironizeze masele largi de atoateștiutori. Am fost avertizați că, urmare a acestei […]

...

Bundesliga fără nervi și nervii pandemiei noastre de vanitate

Ce pot înțelege și ce nu

Permalink to Bundesliga fără nervi și nervii pandemiei noastre de vanitate
vineri, 22 mai 2020, 5:25

Cum s-ar spune caragialian: „Am dat și bacalaureatul ăsta” – am urmărit prima etapă germană fără spectatori și recunosc: nu am emis mofturi. Nu am fost încăpățânat – nu m-a interesat că fotbaliștii nu s-au salutat, după ce marcau, cu coatele, cum sugerasem. Radu Paraschivescu a folosit termenul de pantomimă, de oarecare prefăcătorie, de simulare a felicitărilor.

Dansul lui Haaland
Sunt rezervat. Totuși, fotbaliști adevărați, lucra în ei un instinct, o spontaneitate. Nu erau deciși cum să se comporte, dacă nu aveau voie să se îmbrățișeze. Cea mai simpatică mi s-a părut reacția la golul lui Haaland. Au început să danseze în jurul lui, dând din umeri.

Nu cred că mă ocup de fleacuri deși pot apărea ca un indulgent față de severitatea unui Fabregas, cel care a avut impresia că se uită la antrenamente. Nu mă voi pune în fason față de Fabregas. Pe mine m-a preocupat aerisirea paselor provenită din absența contactelor dure. M-au impresionat – neprofesionist? – temperanța faulturilor, nimic la „rupere”, niciun urlet, nicio brutalitate.

Iar reabilitarea cotului
S-a consemnat o singură înjurătură! Și puține penaltyuri! Te poți întreba: ăsta-i fotbalul? Prea multă disciplină, prea mult control… Unde-i intensitatea, marcajul nemilos? Iată efectele unei discipline, unei supuneri la ordin – proprii fotbaliștilor germani. Așa se va juca și în Serie A? În Premier League? Nu mă întreb dacă și la noi… Nu ar fi o întrebare prea inteligentă.

În fine, Dortmund mi s-a impus ca echipa cea mai în formă, după care Gladbach și Leverkusen. Nu Bayern – dacă mi se permite, cu un Lewa mai puțin inspirat, totuși singurul care s-a salutat cu ai săi, după penalty, printr-un pumn amical urmat imediat de un cot tandru. Sunt prea vanitos cu ideea mea, a reabilitării cotului?

Sociologii, psihologii
Vanitatea mea e un fleac față de pandemia de vanități desfășurată sub ochii noștri. Știam că există în fotbalul lumii antipatii solide, dar din ce ni se întâmplă acum, recunosc că nu înțeleg nimic.

Ce se răscolește din trecutul fotbalului nostru este cea mai clară dovadă a efectelor explozive ale pandemiei, precum le-au stabilit sociologii și psihologii. Ea provoacă violență în opinii și trezește antipatii neașteptate între oameni deodată nervoși, după ani de tăcere.

Adevărul și dreptatea?
Ani de zile am trăit și am știut, cu sau fără cenzură, de rivalitatea și trivialitatea dintre Steaua și Dinamo, ani de zile nu s-a pus pe tapet finala celebrei Cupe a României, nici incendierea Ghencei de către dinamoviști, însă din cauza succeselor celor două echipe în Europa, ani de zile s-a tăcut având în vedere valoarea performanțelor lui Lucescu și Iordănescu ca acum, deodată, ei să se înfiereze unul pe altul, de ce?

Cică se doresc adevărul și dreptatea! E voluptatea unui adevăr care nu schimbă cu nimic trecutul, viitorul și, mai ales, prezentul pauper.

Părinții mai țin cu FCSB/Steaua, copiii cu DDB/Dinamo. Ce alt adevăr mai există?

E ridicol și de neînțeles, ca orice dreptate care, venind prea târziu, devine o nedreptate… Și în acest timp, numărăm decesele și vindecații pandemiei! Vorba unui internaut, Ion, „Faceți un referendum cu o singură întrebare și un singur răspuns: Ați înnebunit? Da sau nu?”.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

Observator (219 comentarii)  •  22 mai 2020, 7:57

Fiecare are dreptul la pareri, asa ca o sa-l consider doar subiectiv pe Fabregas (nu prea-l ajuta ... inteligenta, daca a plecat de la Arsenal din postura de star, pentru a ajunge rezerva la Barcelona); ma bucur ca nu sunteti de acord cu el. Totusi, eu sunt mai ingaduitor si consider acest restart al esaloanelor din Germania de un nivel decent, cu destul angajament, cu goluri destule si chiar cu unele suprize (Leipzig, care eliminase clar echipa lui Mourinho, a fost chiar dezamagitoare). Bayern n-a fost deloc inspirata si doar avantajul temporal (a reinceput sa joace mai repede) ar putea fi un atu in "sferturile" Ligii. Pana nu demult, l-am apreciat in totalitate pe Dinu; chiar nu inteleg cum a putut sa declare ceva despre aranjamentele din cupele europene, in conditiile in care am fost martor ocular la meciurile cu Hamburg si Liverpool! In fine, pe Piturca nu prea il iau in seama, pentru ca nu debordeaza de inteligenta si bun simt! O.

mg (111 comentarii)  •  22 mai 2020, 9:16

..întrebarea lui Ion are miez.. Și oare pe cine să credem, pe cel care răspunde cu da, sau pe cel cu nu? Ani de zile s-a strigat cu voluptate pe stadioane ba că nu(i)e Steaua, ba că nu(i)e Dinamo. Dincolo de trivialități, prezentul pare să le confirme pe ambele.. Ei și..? spun cei pe care-i doare-n cot acum(poate pentru c-o viață-ntreagă au știut să dea din coate..) Oricum, la vreme de Covid a revenit un șlagăr mai vechi(ușor retușat) : O mască mai găsești, dar un prieten greu..

MZM (23 comentarii)  •  22 mai 2020, 18:18

Mi se pare cam hazardata afirmatia „din cauza succeselor celor doua echipe in Europa”. Succesele uneia din cele doua echipe, adica ale Stelei, se cunosc (dar nu chiar toate), iata-le: 1. Castigarea Cupei Campionilor Europeni, 1986; 2. Castigarea Supercupei Europei, 1987; 3. Disputarea finalei CCE, 1989; 4. Intre 86 si 89 a fost declarata (de catre forurile fotbalistice europene) de doua ori „Cea mai buna echipa de fotbal din Europa”; 5. A fost singura echipa din Europa care, intre 86 si 89 (in patru editii consecutive ale CCE) a ajuns de 2 ori in finala si de 3 ori in semifinale; 6. A primit, in 1987, premiul Fair-Play” din partea revistei „France Football”, pentru ocuparea locului întâi - cu maximum de puncte, 20 - in clasamentul european al sportivitatii... Care sunt succesele celeilalte echipe in Europa? Cele amintite de Dinu?

gicu (282 comentarii)  •  23 mai 2020, 13:42

Sanatate, maestre!

Observator (219 comentarii)  •  25 mai 2020, 7:13

Dincolo de lucrurile bune, Bundesliga are si "umbrele" ei. De exemplu, arbitrajul din meciul Monchengladbach- Leverkusen; in decurs de cateva zeci de secunde, arbitrul n-a luat nicio decizie la un atac al gazdelor (cu Thuram dezechilibrat, desi a apucat sa suteze) si, apoi, a acordat o lovitura de la 11 m oaspetilor, intr-o faza in care atacantul a sutat defectuos si nimeni nu mai putea interveni in acea faza! Daca a procedat regulamentar, cum a precizat si I. Craciunescu, inseamna ca-i o regula nedreapta, ce premiaza atacantii lipsiti de precizie! La fel s-ar fi intamplat si daca atacantul ar fi luftat si ar fi fost dezechilibrat de atacul intarziat al fundasului inainte ca mingea sa fi parasit terenul de joc? Dupa aceste 2 faze succesive, oricat ai fi de ... blindat mental, nu prea poti reveni in partida! Bayern alearga mai mult si mai repede decat o facea pe vremea lui Heynckes, dar cu mai slabe rezultate, dupa cum se va vedea; in schimb, Leipzig si-a revenit si a reusit o "manita" cu Mainz, o echipa foarte slaba, care n-ar trebui sa se dispenseze de serviciile lui Maxim! O.

Comentează