Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Idolii care ne transmit tristețe și dezgust

… Și ce ziceți să facem? Să ne relaxăm? Și cum să ne relaxăm? Uite cum: vorbind de rău fotbalul românesc dinainte de ’89! Reducându-l la un scandal politic Steaua-Dinamo… Adică făceam politică plecând cu tablele la subsuoară spre „23 […]

...

Bundesliga fără nervi și nervii pandemiei noastre de vanitate

Cum s-ar spune caragialian: „Am dat și bacalaureatul ăsta” – am urmărit prima etapă germană fără spectatori și recunosc: nu am emis mofturi. Nu am fost încăpățânat – nu m-a interesat că fotbaliștii nu s-au salutat, după ce marcau, cu […]

...

O reabilitare a cotului?

Poate că exagerez, dar nu mă abțin: cel mai mult m-a întristat în acest război mondial cu COVID-19 interdicția decretată în Premier League a bucuriei colective, a „grămezii”, a meleului întregii echipe peste fericitul coechipier lungit pe iarbă. Îmi plăcea […]

...

Politica și caracterele în fotbal

… și ar mai fi ceva de spus, ceva ce nu s-a spus, la 34 de ani după Sevilla, după acel moment de triumf al unei echipe românești în Europa: în popor, nu a fost chiar o unanimitate a entuziasmului. […]

...

Noi, cei nevindecați de fotbal

Mă număr printre nevindecați și mă aflu la memorie intensivă. Precizez imediat: nevindecați de fotbal. Nu știu câți suntem, nicio statistică nu ne încifrează. Nu așteptăm niciun vaccin pentru dorul de fotbal. Suntem vaccinați pentru asta de la o vârstă […]

...

Politica și caracterele în fotbal

Inconturnabila familie Hagi

Permalink to Politica și caracterele în fotbal
vineri, 8 mai 2020, 6:56

… și ar mai fi ceva de spus, ceva ce nu s-a spus, la 34 de ani după Sevilla, după acel moment de triumf al unei echipe românești în Europa: în popor, nu a fost chiar o unanimitate a entuziasmului. Am avut buni cunoscuți care nu s-au bucurat fiindcă vedeau în victoria Stelei o reușită politică a dictatorului, o clasică manipulare în favoarea regimului opresiv.

Politica fotbaliștilor enormi

Nu m-a bântuit nicicum o asemenea idee. Aveam în minte exemplul argentinian de la Mondialul din 1978, când în plină dictatură a coloneilor, toți deținuții politici dintr-o închisoare aflată chiar lângă stadionul lui Kempes scandau și urlau de bucurie la fiecare gol al naționalei lor.

Fan al Progresului lui Mateianu și Oaidă, țineam totuși la Steaua pentru Boloni și Tudorel Stoica, pentru Imi Ienei, pe care-l văzusem crescând lângă un enorm half ca Tibi Bone. Politică se face numai cu fotbaliști enormi.

Inconturnabilul Gică

Am aflat din Gazeta noastră de joi cum, după Sevilla, Steaua pusese ochii pe Hagi, un puști formi de la Constanța, cum se vorbea din om în om la București; i-am văzut debutul în Regie (1983). De atunci pixul meu și fotbalul românesc nu au mai putut să „scape” de el. E inconturnabil, oricâte obiecții se pot formula.

Până și azi, în 2020, „racheta” lui dintr-un Galata – Monaco (3-2 în anul 2000) figurează pe locul 19 într-un Top 50 stabilit de France Football al celor mai frumoase goluri mondiale.

O idee de revizuit

O simplă coincidență de destin în paginație face ca știrea despre acel voleu al tatălui să apară lângă o declarație a fiului născut acum 21 de ani la Istanbul, aflat azi în Scoția. Ianis Hagi are o idee năzdrăvană – „Doar când mă voi retrage putem face o comparație cu Gică Hagi” – lângă una de revizuit: cică de la tatăl său ar fi învățat că ambiția face diferența independent de talent.

Asta nu se poate, simplu de ce – în fotbal, ca și în literatură, nu poți să te ambiționezi ca să ai talent. În rest, până la retragere, atenție mărită la obiecțiile lui Pițurcă, nici ele de ignorat, căci nu-s gândite cu invidie sau răutate, ținând seama la câte îl leagă pe Hagi de Piți. Sunt, oare, prea naiv?

Tupeul lui Stoicikov

Nimic nu se poate judeca temeinic în fotbal sau la Scala din Milano ignorând inerentele și prea umanele invidii – după opinia unor cunoscători ai sufletului omenesc, invidia fiind cel mai rezistent sentiment și, desigur, cel mai urât. Ca de obicei, când mă gândesc la ce e urât, îmi apare sub pix dl Stoicikov, poate nu cel mai simpatic prieten al nostru din zonă, de curând din nou într-o polemică de loc în top cu Hagi. Hristo a fost agresat după ce a cucerit, în 1994, Balonul de Aur: „Deseori se vorbește de caracterul dvs urât”. Răspunsul e de o strașnică impertinență: „Având în vedere că cei care mă judecă nu înțeleg nimic din fotbal, e normal ca ei să se lege de caracterul meu”.

Fotbalul dincolo de caracter

Am exclamat imediat: „Bravo, vere!” și mi-am permis să-l comentez: „La câte laude și câte obiecții naște jocul lui, i-aș fi dat „Vorba de Aur” pe anul 1994. Ea spune, fără diplomație, adevărul adevărurilor: cei mari joacă fotbalul lor de genii cu caracterul pe care-l au! Li se cere doar să-l aibă. Cu cât mai contradictoriu, cu atât mai bine. Pentru caractere unilateral frumoase, premiile se dau fie la grădiniță, fie la parastas!”.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

emilian slavu (3 comentarii)  •  8 mai 2020, 8:09

Vă citesc cu placere! Multă sănătate!

ironnick (1 comentarii)  •  8 mai 2020, 9:00

Pentru finalul superb - " Vorba de Platina" ! Sanatate, MAESTRE !!!

Umila parere (1 comentarii)  •  8 mai 2020, 9:14

Partizanatul sportiv distinge microbistul din intreaga lume, nu m-am amagit ca triumful Stelei a fost sarbatorit de intreaga suflare romaneasca. Bannerele ironice pe care suporterii le afiseaza inaintea unor derby precum Milan- Inter sau Boca- River reprezinta un spectacol demn de cea mai fina idee regizorala. Traiasca diversitatea exprimata in aceasta maniera! Reproduc din memorie o idee dintr-un vechi articol al lui Eugen Barbu: “Gabor selectionat in nationala este speranta trazvita a lui Lucescu”, cam acelasi lucru cred ca este si va ramane bietul Ianis, strivit de povara maretiei tatalui sau. La o conferinta de presa, Stoichkov raspunde unui ziarist: “Tu mergeai pe bicicleta, iar eu aveam deja Mercedes”, o crasa demonstratie a nivelului intelectual fotbalistic. Sanatate maestre, s-auzim de bine!

mg (105 comentarii)  •  8 mai 2020, 9:35

..ultima frază m-a cucerit..

Observator (175 comentarii)  •  8 mai 2020, 12:55

Despre Piturca: n-a fost chiar un jucator mare, iar la "nationala" a avut si noroc in obtinerea unor calificari! Iar in controversa CSA Steaua/FCSB n-are dreptate! Despre Ianis: da, ar trebui sa mai asteptam, dar nu sa vadem daca se va ridica la inaltimea carierei tatalui! Despre Stoichkov: n-a fost niciodata mai bun decat Hagi, nici chiar in 1994; lui Gica i-a lipsit un meci in plus la Cupa Mondiala, desi eliminarea Suediei i-ar fi adus chiar doua! Iar despre caracterul bulgarului nici n-are rost sa mai vorbim! Despre o afirmatie de-a dvs, Maestre: cu respect va precizez ca golul lui Hagi de pe pozitia a 19-a este intr-un clasament al celor mai frumoase reusite din Liga Campionilor, nu in topul celor mai frumoase goluri mondiale! Multa sanatate! O.

motanul incaltat (38 comentarii)  •  8 mai 2020, 14:22

Ianis Hagi e la fel *** ca tasu----habar n-are sa joace un fotbal de echipa . Stie doar unul individualist.... Hagi senior a esuat din aceeasi cauza la Barca sau Real. Raminem din aceea perioada doar cu citeva actiuni individuale....A reusit la Galata unde toata echipa juca pt el. Acum acest lucru nu mai este posibil... Si de aceea Ianis poate juca decit la Viitorul. Nu ca acolo n-ar fi fotbalisti mai buni ca el, dar e dictatura lui tasu.... In rest luati-va gindul de la orice echipa de afara... Si cind zic afara ma refer inclusiv la Bulgaria sau Kazakstan.....Nu intereseaza pe nimeni ca joaca la fel de bine si cu stingul si cu dreptul daca o face doar pt el si nu pt echipa...... Si Neymar era vedeta dar cind nu juca pt Messi a plecat de la Barca. Iar Ianis nu e Messi ......Normal aceelasi lucru il are si Coman si Mann. Si tot de aia nu vor pleca curind de la FCSB iar daca prin absurd vor pleca afara----cariera lor sportiva s-a incheiat....

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

gicu (268 comentarii)  •  8 mai 2020, 17:07

Sanatate, maestre!

Socio (1 comentarii)  •  9 mai 2020, 20:56

Sănătate, Maestre!

adi_stelistul (15 comentarii)  •  14 mai 2020, 13:22

Nu doar in fotbal e valabila treaba cu talentul si caracterul. Ele nu se exclud, desigur, dar nu e obligatoriu sa convietuiasca in acelasi individ. Mari artisti, mari scriitori, mari savanti au fost mici caractere: meschini, ticalosi, lasi, etc. Dar istoria ii retine doar prin ceea ce e relevant in personalitatea lor, adica talentul. Asa cum e si normal.

Comentează