Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Idolii care ne transmit tristețe și dezgust

… Și ce ziceți să facem? Să ne relaxăm? Și cum să ne relaxăm? Uite cum: vorbind de rău fotbalul românesc dinainte de ’89! Reducându-l la un scandal politic Steaua-Dinamo… Adică făceam politică plecând cu tablele la subsuoară spre „23 […]

...

Bundesliga fără nervi și nervii pandemiei noastre de vanitate

Cum s-ar spune caragialian: „Am dat și bacalaureatul ăsta” – am urmărit prima etapă germană fără spectatori și recunosc: nu am emis mofturi. Nu am fost încăpățânat – nu m-a interesat că fotbaliștii nu s-au salutat, după ce marcau, cu […]

...

O reabilitare a cotului?

Poate că exagerez, dar nu mă abțin: cel mai mult m-a întristat în acest război mondial cu COVID-19 interdicția decretată în Premier League a bucuriei colective, a „grămezii”, a meleului întregii echipe peste fericitul coechipier lungit pe iarbă. Îmi plăcea […]

...

Politica și caracterele în fotbal

… și ar mai fi ceva de spus, ceva ce nu s-a spus, la 34 de ani după Sevilla, după acel moment de triumf al unei echipe românești în Europa: în popor, nu a fost chiar o unanimitate a entuziasmului. […]

...

Noi, cei nevindecați de fotbal

Mă număr printre nevindecați și mă aflu la memorie intensivă. Precizez imediat: nevindecați de fotbal. Nu știu câți suntem, nicio statistică nu ne încifrează. Nu așteptăm niciun vaccin pentru dorul de fotbal. Suntem vaccinați pentru asta de la o vârstă […]

...

Fiecare cu reluările sale

Cronica unui baraj uitat, din aprilie-mai 1972

Permalink to Fiecare cu reluările sale
sâmbătă, 25 aprilie 2020, 1:07

Dacă tot suntem siliți (cu plăcere!) la atâtea reluări, amintiri și aniversări cum au fost cei 37 de ani de la 1-0 cu Italia, pe 29 aprilie 2020 e cazul să amintim că se împlinesc 48 de ani de la un prea uitat și straniu baraj România-Ungaria (tur la Budapesta 1-1, retur la București, pe 14 mai, 2-2 și decisivul la Belgrad, pe 17 mai, 1-2) pentru calificarea, conform formatului de atunci, în semifinalele Campionatului European.

Pixul nostalgic…
Mi-am adus aminte de aceste 3 meciuri disputate în 3 săptămâni de cum l-am auzit pe Lucescu în comentariul său la acel 1-0 cu Bearzot că primul rezultat excepțional al României ar fi fost nu la Guadalajara, ci egalul de pe Wembley, din 1969. M-am dus imediat la colecția mea și am găsit cronica la decisivul de la Belgrad, unde creionul meu a putut să scrie: „Mie mi se pare că cele 3 meciuri cu Ungaria – ca intensitate, ca supunere la dramatismul eforturilor, ca zbatere, ca sfâșiere, dar mai ales ca perspectivă pentru capacitățile noastre – au fost mai importante și mai fertile ca Guadalajara primelor glorii”. M-am uitat îndelung la pixul actual și mi-am recitit cronica.

… și creionul trist
În 2020 pot afirma că nu am scris vreodată ceva mai patetic și mai trist: „Mă simt stors. Tristețea mea e atât de mare încât o socotesc inexplicabilă, cu atât mai mult cu cât mușc creionul ăsta să-l împiedic a dramatiza…” (Nu-mi displace chestia asta cu creionul, cum nu-mi displace nici ce a urmat: m-a biruit o omenie. Azi poate fi un calambur. În 1972 mai ținea.) „Ca să încep acum a da cu pietre în Angelo și în jucători mi se pare nemernic și stupid. Oamenii aceștia au fost admirabili, mai presus de slăbiciunile evidente, tehnice și umane. N-am văzut națională română cu un joc mai dezinvolt în momentele de reușită – și cu un chip mai omenesc în nefericire.

Plânsul lui Rică
În 3 zile am trecut cu ei prin toate apele, prin toate frumusețile, de la magnificul gol al lui Dobrin, duminică, până la inadmisibila gafă a apărării la al doilea gol maghiar; de la plânsul lui Răducanu pe minge, după penalty, până la durerea uriașă a lui Neagu, miercuri, după ce a ratat acea lovitură de cap în careu; de la superbele 20 minute ale primei reprize nocturne în care maghiarii au pierdut toate duelurile și echipa noastră s-a mișcat ca o aristocrată a fotbalului, culminând cu acel gol al „1-2″-ului Neagu-Dumitru, în care Liță a intrat în careu cu fulgerarea unui Pele, și până la îngrozitoarea sufocare a tuturor din final”. (Aici am declarat că acest baraj a fost mai fertil ca Guadalajara) Și: „Ceea ce mi se pare esențial este că după această înfrângere – să nu-i spunem altfel, n-are rost să fim slabi de înger – noi nu trebuie s-o luăm ca altădată, după alte eșecuri, de la început. Plânsul să ne fie scurt, să privim înainte, n-avem de ce să privim înapoi cu mânie.

Exageram?
Încă n-avem densitate ofensivă, n-avem oameni mulți de gol, dar rămân la părerea că nu suntem mai slabi decât ungurii, ajunși printre primele 4 europene, și-l înțeleg prea bine – după meciul lor cu iugoslavii – pe antrenorul sovietic care declara că nu i-ar conveni să cadă cu noi în semifinală… După aceste meciuri cu Ungaria, nu văd care din cele 4 semifinaliste ar dormi liniștită înaintea unui meci cu noi”, (Exageram?) „Avem de ce și de unde să ne comportăm ca englezii în fața unei dureri fotbalistice. Avem de unde să fim gentlemeni și nu hingheri”. (Altă exagerare?) Încheiam cronica așa: „Și nu știu de unde mai iau energia să retranscriu aceste cuvinte dinainte de primul meci, ale lui Dinu (care mi se par acum esențiale ca inteligență și morală):

„Dacă vom pierde – și sper să nu pierdem -, aș vrea să cred că a doua zi vom fi chemați la Federație pentru o ședință de 10 minute în care să ni se mulțumească pentru tot ce-am făcut noi, jucătorii, ca să ajungem aici…”. Aici ai exagerat tu, Cornele? Fiecare cu reluările sale.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

Dinu Paturica (1 comentarii)  •  25 aprilie 2020, 15:10

Mitul dinamovistilor, Cornel Dinu a dezvaluit cum umbla cu valijoara de valuta sa mituiasca arbitrii in sezonul de gratie 1983-84. Nea Cornelus a aruncat ultima lopata de pamant peste echipa din groapa. In urmatoare cartea a "procurorului" asteptam dezvaluri senzationale despre parodia secolului, Dinamo- Foresta Falticeni. Jos palaria, domnule Dinu!

Cornel Vinu (1 comentarii)  •  25 aprilie 2020, 15:28

Reproduc o fraza dintr-un articol publicat astazi pe prosport: "Cornel Dinu a ridicat piciorul, precum un *** pe momentul de glorie al clubului pentru care a fost, multă vreme, emblema". Traiasca domn'Dinu, emblema dinamovista!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Gabriel (1 comentarii)  •  25 aprilie 2020, 19:42

Mulțumesc, Maestre, pentru rândurile minunate și pentru aducerile aminte ale vârstei de 8 ani, căci atât aveam la "nocturna" de la Belgrad! Atunci am plâns pentru prima oară din cauza fotbalului, când Rică a primit golul acela nenorocit pe colțul scurt, în minutul 89! Încă am pe retină plonjonul inuman al lui Neagu, doar câteva minute înainte, ca să lovească mingea centrată un pic prea sus față și care a zburat milimetric peste bara încă pătrată. Nu am văzut turul de pe Nepstadion, parcă Sătmăreanu a marcat, dar văd și acum coperta splendidei reviste Fotbal din acele vremuri,după returul de pe " 23 August". Fotografia fusese făcută la 1-2, în repriza secundă. Radu Nunweiler era în prim plan, acoperindu-și fața cu mâinile și întors cu spatele la poarta la care, pe fundalul pozei, Rică Raducanu tocmai apăra penalty-ul executat, de.., de.... Apoi a făcut 2-2 tot Neagu, rapidistul meu nemuritor , ale cărui 3 goluri pentru "națională", într-o comparație calitativă, înseamnă mai mult decât toate golurile lui Mutu pentru România. Mai stiu că tatăl meu a plecat de la Râmnicu Vâlcea ca să vadă returul pe stadion și nu m-a luat cu el. Și tare supărat am fost! Sănătate, Maestre!

NR (2 comentarii)  •  25 aprilie 2020, 20:26

Bună seara domnule Cosașu. Un articol al aducerilor aminte și o fotografie cu un Jopie ( Johan ) care ar fi împlinit azi 73 de primăveri. În memoria celebrului număr 14, NOS Sport a publicat în jurul prânzului un colaj cu cele mai frumoase 14 goluri ale fiului Amsterdamului de Est și al ,, Satului de Beton ".

Procter (15 comentarii)  •  25 aprilie 2020, 21:26

Ce au facut Ungaria in semifinala ?

gicu (268 comentarii)  •  26 aprilie 2020, 4:33

Sanatate, maestre!

I. Vlad (1 comentarii)  •  26 aprilie 2020, 7:17

In meciul de la Bucuresti am vazut cel mai frumos gol marcat de Dobrin ( a recunoscut chiar el intr-un interviu). Ptr aducere aminte, intr-o faza de atac se indrepta spre careu cu fuga sa leganata, asteptand centrare de pe partea dreapta, care a si venit. Pe la 11-12 m de poarta, putin in stanga, la depasit pe din stop-preluare pe fundasul central, uluit de miscare, nici sa-l faulteze nu a mai reusit. Ajuns in coltul careului de 6m, a bagat stangul sub minge care a prins o traictorie, pe care o poti vedea doar la jocurile pe calculator, iar mingea a intrat sub bara in coltul opus. Revad si acum disperarea portarului si fundasului stanga, parca Dunai ll, de a ajunge la minge. Magnific jucator

Gica Paunescu (15 comentarii)  •  26 aprilie 2020, 8:59

Daca fotografia, ce insoteste articolul dlui Cosasu, este de la returul Steaua-Barcelona, din toamna anului 1977 de pe Ghencea ( 1-3 ? ) , apoi spectator al acelui meci am fost si eu. Iar la iesirea de la vestiare, Cruyff a salutat spectatorii care-l asteptasera cu modestia lui dintotdeauna. Purta un pardesiu-balonzaid de culoare gri deschis ( ce parea a fi confectionat dintr-o stofa usoara). Intotdeauan am asociat figura sa sportiva si atletica cu sanatatea fizica. Doar ca vorbesc acum de el la timpul trecut ( zilele astea am vazut un mic filmulet in care incerca sa-l invete pe Stoicikov sa-ncruciseze corda in saritura; iar bulgarasul o dadea-n zid, adica nu-i iesea saritura, calca pe corda; cautati filmul pe net, va veti distra). O, tempora...

Frenemy (4 comentarii)  •  26 aprilie 2020, 9:13

@Procter: i-a eliminat URSS.

In Vino veritas (1 comentarii)  •  26 aprilie 2020, 9:33

@ Cornel Vinu Delirul lui nenea Dinu continua, sustine ca valiza cu bani daruita arbitrilor era ceva absolut normal, meciul era castigat de echipa care "dona" mai multi dolarei arbitrului. Haha, Securitatea apara tara prin microfoanele amplasate in pereti, deciziile tehnice ale adversarilor fiind prompt raportate stafului tehnic dinamovist. Dinu este adevaratul simbol al patrupezilor, ar trebui permanent invitat in studiourile televiziunilor, ar fi un spectacol perpetuu. Acum cativa ani l-am botezat Tartarin din Tarascon, isi merita din plin porecla.

Clantaul (1 comentarii)  •  26 aprilie 2020, 14:04

"A gresi este omeneste, a progresa in greseala este o nebunie", am certitudinea ca numitul Dinu Cornel, cel mai celebru *** alb -rosu, nu cunoaste citatul, ca atare, continua cu impresionanta forta autodistructiva sa arunce noroi pe clubul care l-a consacrat. Cadourile facute arbitrilor era o practica comuna, stopata doar in ultimul deceniu. In perioada "calciopoli", gazeta sporturilor din Italia a publicat un detaliat articol despre cadourile pe care fiecare echipa din Serie A le facea arbitrilor. Erau bunuri de folosinta, unele de o insemnata valoare (ceasuri de marca, produse de piele, etc), produse reprezentative zonei respective, insa NICIODATA BANI. In Spania, Real Madrid daruia arbitrilor din cupele europene ceasuri din aur cu efigia clubului inscriptionata pe verso. Sa fim seriosi, au existat practici ilicite, chiar la nivel inalt, insa nu mi-l imaginez pe simbolul Realului, Di Stefano declarand cu seninatate ca "era normal sa daruim ceasuri de aur arbitrilor", sau "ne ocupam de sejurul lor, gazduiti in hoteluri de lux, cu fete dispuse la orice pentru a le asigura tot confortul". Pentru doi banuti in plus castigati din ultima sa carte, nea Dinu, poreclit *** este dispus sa-si faca *** pe clubul care l-a facut faimos.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

mg (106 comentarii)  •  27 aprilie 2020, 7:58

..ce șut ai Liță !.. pare a-i spune Cruyff, în poză.. La vremea aia aveam și fotbal, nea Nicu inaugura Porțile de Fier, FMI și Banca Mondială ne ofereau împrumuturi, iar magazinele aveau(încă) de toate. Mai târziu au devenit din ce în ce mai "sexy"(cașcaval la Telejurnal..) Cel mai iubit fiu.. hotărâse că România trebuie să returneze de urgență împrumuturile imperialiștilor. Și uite-așa am ajuns la celebrul Nechezol(un surogat cu năut, cicoare..etc), care mirosea vag a cafea naturală, devenită între timp Fata Morgana oficială a regimului.. N-o să dau cu noroi în vremurile alea, precum Dinu în Dinamo.. Am avut parte și de bune și de rele, nea Nicu luând-o razna pe final. Mai presus de toate ne-a lipsit libertatea. Acum o avem. Nu mai avem în schimb acel fotbal, devenit între timp miraj sau poveste de gura sobei, la vreme de Covid. Vom reveni ușor-ușor la surogatul patronat de LPF și FRF, dar nostalgia va rămâne.

Observator (1 comentarii)  •  30 aprilie 2020, 7:10

Cred ca acele meciuri cu Ungaria au fost ultimele de succes (chiar daca nu ne-am calificat pentru turneul final din Belgia) ale generatiei "nascute pe Wembley" si care a revenit in elita mondiala cu ocazia editiei mexicane a CM! Dupa aceea, prestatiile si rezultatele bune alternau cu cele proaste! Pentru ca s-a amintit aici si de Dinamo, club bine reprezentat in generatia despre care scriam, este de neinteles cum de toata lumea (investitori, media, decidenti politici si administrativi, fosti dinamovisti, intre care si "falcosul") isi aduce contrbutia la aceasta situatie precara pe care o traverseaza un club performant din fotbalul romanesc! Mai mult, o "emblema" a clubului a ajuns sa minimalizeze cele mai bune rezultate de pe plan international (o semifinala de CCE este mai greu de "atins" decat una de Cupa Cupelor); de ce? Am vazut meciuri ale acelei campanii (cu Hamburg si Liverpool chiar pe "23 August", nu la TV) si nu cred ca dinamovistii n-au meritat sa castige cu 3-0 cu germanii! In retur, au resit sa revina de la 0-3 si s-au calificat cu scorul general de 5-3! Apoi, tot felul de "chichite" administrative si juridice au privat, pana acum, clubul de posibilitatea de a dispune de un stadion pe masura perioadei in care ne aflam. In fine, sumele de care ar fi nevoie pentru licentierea clubului sunt ridicole pentru niste "dinamovisti" de succes precum Tiriac, Lucescu, Andone (un fundas bunicel si dur, un antrenor mediocru si un trancanos fara .... continutmesaj, daca ne raportam la stilul ardelenilor) si alti cativa fosti reprezentanti ai gruparii (intre care si parvenitul Borcea) de pe Stefan cel Mare; a fost nevoie de implicarea fanilor si chiar a reprezentantilor altor grupari! Sunt nostalgic in privinta fotbalului din acea perioada, dar nu si dupa stilul de viata de atunci (f. rar gaseai cate un disc bun, se ascultau topurile muzicale la Europa libera, iar despre concerte in tara ale trupelor legendare nici nu putea fi vorba)! O punga de cafea (sau o cutie de cafea solubila) si o lada cu sticle de Pepsi erau, respectand proportiile, echivalentele masinilor decapotabile de acum. Sa auzim si sa citim numai de bine! O.

Comentează