S-a schimbat vânzarea!?

La ora când cifrele, banii înlocuiesc superlativele

Joi noapte, am auzit, de la Sibiu, o vorbă rară între noi, la ora actuală: Dennis Man i-ar fi dat o pasă genială lui Fl. Coman, care a și marcat, cu o „scăriță” și ea fantastică, în meciul cu Hermannstadt.

Faza a fost, într-adevăr, de toată frumusețea, dar – spre lauda noastră, a comentatorilor lucizi, câți om fi – să recunoaștem că nu ne vine ușor să pronunțăm azi cuvântul „genial” în meciurile de pe meleagurile noastre. Cred că e o dovadă de bun-simț fotbalistic. Nu avem genii. Dar ce avem? Avem sume, cifre care țin loc de adjective și superlative.

Teoria lui Marcel

Tot joi, de dimineață, Marcel Răducanu îi încredința lui Aurelian Botezatu opinia sa cu privire la cele 30 de milioane euro pe care patronul lui Florinel îi cere în caz de vânzare. „Să fim serioși!”, replica dur Marcelino, cu știința lui și ea incontestabilă în ale pieței și în ale „masei salariale”, cum se zice mai la zi. „Poate întreg clubul să facă 30 de milioane…” și preciza: „Patronul își face un mare deserviciu… sporește presiunea asupra lor și nu mai joacă nimic. Oricum, sunt umflați. Dacă avea, într-adevăr, valoare, Coman pleca de mult. Însă ăia de afară s-au lămurit…”. Ei bine, noaptea se poate spune că s-a schimbat vânzarea!

Pohta ce-a pohtit

Coman – cel de 30 de milioane -, introdus la pauză conform legii patronale, a găsit o „scăriță” fantastică la o pasă genială a lui Man, om și el de vânzare la o sumă umflată. Cine râde mai bine în ultimele minute? Exact cel care, cu câteva zile înainte, îl trimisese pe Coman să mai stea și pe tușă de prost ce juca, inspirând Gazeta noastră, marți, la o pagină 1 cu Florinel disperat, luându-se cu mâinile de cap, și cu litere mari: CUM SE DISTRUGE UN TALENT. „Uite că nu se distruge niciun talent, măi fraierilor!”, le poate spune azi acest patron, râzându-le în nas tuturor pricepuților, cu indecenta lui poftă de a glumi.

Cum ar fi să nu îl mai luăm în serios?

„Uite că am avut dreptate să-i stimulez cum știu eu pe acești copii de geniu și de milioane… Nu mă învățați voi pe mine cum se fac banii!”. Ce-i pot spune? S-o lăsăm moartă? Să ne resemnăm în fața acestei inteligențe atotputernice financiar, foarte săracă în humor? Să-l contrazicem permanent? Omul acesta suferă de o nevroză urâtă: e convins că are mereu dreptate și se dă nevinovat. Propun să nu-l mai luăm în serios, să nu marșăm la glumele lui, să-i spunem de la obraz la obraz că face glume proaste; nimic nu-i destabilizează pe acești nababi ai inocenței decât a le spune politicos că oricât ar hăhăi, nu au niciun haz. Se simt imediat disprețuiți și la câți bani au, ar da o avere să găsească humorul, nu-l găsesc și dau în gropi explicându-ne cum o vor bate ei pe Barcelona…

Bragastra

Poate că gândesc prea abstract. Concret, îl invidiez pe confratele meu din Scoția care a putut găsi, dezinvolt, „o genă de geniu la Ianis Hagi”, după golurile lui din meciurile cu Braga. Ia să fi scris un coleg român o asemenea naivitate! Personal, trăiesc într-un fotbal unde un cititor, Emilian, mi-a putut scrie la fel de dezinvolt: „Cine-i, dom’le, Braga? Un fel de Astra Giurgiu!”.