Da, a existat în lume un fotbalist român fericit!

Cum am încercat să sfidez ziua celei mai negre depresii a anului 2020

Și așa, carevasăzică: „Merci, Tătă. Și scuze că te-am subestimat!”. Cum? Nu mai repet. Așa l-au omagiat pe Tătărușanu fanii lui Lyon după semifinala Cupei Ligii franceze, cu Lille, 4-3 la pen, dintre care unul esențial apărat de Tătă sau, mai în franceză, Tata…

Minutul de aur al fericirii

La ora acelei zile de marți, 21 ianuarie, „celebrată” ca Ziua mondială cea mai depresivă – cred că Tătă era singurul fotbalist român din lume care trăia un asemenea eveniment: fanii lyonezi să-l roage să-i ierte fiindcă l-au subestimat! Repet: singurul din lume! Oricât ar fi de tristuță situația alor noștri pe planeta fotbal, ar fi și mai trist să nu ne emoționeze nimic din minutul de fericire al lui Tătă la Lyon. Pixul meu încă vibrează și azi, deși știu exact cât mai prețuiește o emoție pozitivă între vorbele noastre; nici doi bani; ne și ferim s-o recunoaștem ca să nu apărem prea dulcegi și prea blegi.

Excentricii

Ca atare, m-am dus grăbit la Ancheta Gazetei pe 2019 și am numărat atent câți dintre confrații mei l-au dat pe Tătă no.1 între fotbaliștii români. Au fost 3 – Dincă, Geambașu, Naum -, cu mine 4; m-am simțit bine, dacă e voie să ai un minut de bine când discutăm despre fotbalul nostru. Poate că ni s-a pus la îndoială competența, dar am fost originali: într-un an când nu am bătut oficial decât Malta și Feroe, ne-am gândit și nu ne-am răzgândit că Tătă a fost totuși acela care ne-a ferit să pierdem catastrofal cu Suedia, Norvegia, lăsând desigur Spania deoparte.

Taifunul Radu

Da, amară originalitate, dar mare! Ca urmare, originalitatea noastră nu s-a impus și în clasamentul final al Anchetei, Tătă a ieșit pe ultimul loc, pe primul fiind Ionuț Radu. Nu am avut nimic împotrivă, îl numisem printre primii 5; după care s-a abătut peste el coșmarul de la Genoa. Mai toată lumea s-a autosesizat: cel mai bun fotbalist român din 2019 devenise rezervă la Genoa. Dacă ne ocolesc deocamdată taifunurile, de câte un coșmar tot se mai găsește…

Lângă Allison și Ter Stegen!

Ei bine, nu! Ce aflăm în ziua asta mondială a depresiei? O știre mică, mică, cât o antenă de furnică, a telealergat câteva secunde: Ionuț Radu este în Top 5 al portarilor pasatori, top mondial sau european, nu contează, top să fie! Salut nu numai acest top al portarilor pasatori și vibrez de bucurie, dând naibii depresia. Rezerva Genovei figurează aici lângă Alisson și Ter Stegen – poate că asta îi va schimba soarta. Și deodată, cu acest gând generos, apare pasa lui Alisson de peste 60m, către Salah, la 1-0 în min. 90Ă al lui Liverpool -United.

Nimeni nu-l îngrămădise pe Klopp în ultimele minute ca Unitedul nostru; „cormoranii” se apărau în 1+9+1 și atunci Alisson găsește pasa aceea mirobolantă pentru un 2-0, iar pixul meu începe să urle: Ah, dacă-l aveam pe Rashford! Ca peste doar 3 zile să pierdem acasă cu Burnley, ca orice titan gen FCSB sau CFR Cluj în fața echipelor mici. Cine a stabilit că 21 ianuarie e ziua celei mai urâte depresii a anului nu știe ce-i fotbalul de fiecare zi.