La ce e bun un ”minut liber”?

Ultima invenție englezească pentru a ne elibera de stres

Inegalabili în originalitățile lor, în tot ce le poate trece prin minte, englezii ăștia ne-au mai dat, chiar de Anul Nou, când dumnealor își permit să joace fotbal cu tribunele arhipline, o idee extravagantă care nu-mi iese din cap. E o campanie a însăși federației engleze și îi zice „Minutul liber”.

Dezvoltare personală
Din turul al 3-lea al Cupei Angliei, din chiar primele zile ale lui 2020 (de 2 ori un scor englez!), meciurile au început cu o întârziere de exact 60 secunde. De ce? Ca să ce? Ca fanii să încerce a se elibera de stresul pătimaș, gândindu-se la altceva decât scorul, jocul și eroii lui… Cică un asemenea minut ar fi pozitiv și le-ar face numai bine tuturor în dezvoltarea lor personală… Surâd ferindu-mă să fac vreun crud mișto românesc. Nu știu cum ar fi în alte țări, pe alte stadioane și sunt ostil ideii abuzive precum că la noi e ca la nimenea. Totuși, nu pot să nu aud cum s-ar striga la noi, fie și în pustietatea tribunelor, dacă s-ar institui acest minut eliberat de patimi: „Hai, bă, dă-i drumul, că n-a murit nimeni!”.

Și dezvoltarea memoriei
Ca să nu fiu însă nepoliticos cu englezii, fiindcă ideea lor m-a obsedat de când am citit-o în Gazetă, fiindcă m-am vrut serios, am aplicat-o pe oriunde am putut. De pildă: înainte de Liverpool-Everton, în minutul liber, detașat de ce va fi, căci vai de capul meu, încă țin cu Unitedul lui Rashford, m-am gândit că Dennis Man este printre cei 50 tineri urmăriți de UEFA; am făcut bine căci după ce puștiul ăla de Jones a marcat splendid, un prieten m-a sunat să-mi spună că a fost un gol de Dobrin. Iată cum minutul liber contribuie la dezvoltarea a tot ce avem mai bun, memoria noastră.

O altă pildă: înainte de Real-Valencia, în min. 0, m-am gândit la Răzvan Marin și iar a fost bine căci l-am văzut pe Jovici cum n-a făcut mai nimic și iar mi-am consolidat urletul meu interior: „Ce aveți cu Răzvan Marin?”. Ca imediat, în același minut, să-mi dezvolt personalitatea și să ajung, se-nțelege lesne de ce, la Ionuț Radu…

Arbitrul SUV-aran
În fine, să văd ce fac duminică, la finala Real-Atletico, la ce să mă gândesc în „detașarea” mea: am o problemă grea. Barca, la 2-1, după două VAR-uri anulate milimetric, după 25 de minute excelente în a doua repriză, s-a apucat să se relaxeze în defensivă și Atletico, în 20 de minute, a executat-o. La cine să mă gândesc după metoda englezească? Mă tentează japonezul lui Klopp, Minamino, pe care niciodată FCSB-ul nu l-ar fi dat pentru doar 10 milioane. Renunț iar la mișto și mă decid, cum îmi place de o viață, la un joc de cuvinte: arbitrul cândva suveran a devenit SUV-aran. E bună? Cât de bună? E foarte greu să atingem geniul acelui buletin meteo de la Londra: Anglia în ceață, continentul izolat.