Balonul de Aur ca sarabandă a orgoliilor

De ce nu avem chef să deosebim între scandalos și discutabil?

Ca și cum s-ar vorbi între ei, Messi și Van Dijk au fost extraordinari în week-endul dinaintea decernării Balonului de Aur.

Leo a creat cu Suarez acea bijuterie de 1-2 în finalul cu Atletico, Virgil a marcat în prima repriză cu capul din două cornere, specialitatea casei. Amândoi au ținut să lase o ultimă impresie pentru seara de gală în al cărei clasament nu-i despart decât 7 puncte; cu o precizare foarte interesantă: „cormoranul” a fost preferatul anchetaților din Europa și Asia, ceea ce nu poate să nu ne pună pe gânduri. Adică Messi să nu facă majoritatea în continentul său de adopție?

Messianic cum mă știu, de un deceniu, nu văd de ce aș fi indispus. Nu-mi plac unanimitățile, iar majoritățile sunt suspecte tuturor sociologilor: ele tind mereu să creadă că reprezintă totalitatea. Acum, să fim drepți, Van Dijk nu a scăpat de vorbe grele; fiindcă în declarația lui a fost apologetic cu Messi – „Am pierdut în fața unui extraterestru” – și cam răutăcios față de Ronaldo, sora acestuia l-a luat tare pe „cormoran”: „Da’ cine ești tu…? N-ai luat niciodată Premier League!”.

În această sarabandă a orgoliilor, se stă cu ochii atenți și la CR7: s-a observat că a așteptat în mașina sa până i s-a comunicat precis că i se va decerna titlul de Cel mai bun fotbalist din Serie A și abia atunci s-a deplasat în sală. Sincer, nu văd ce-i scandalos în asta! E discutabil, dar nu e scandalos; facem greu diferența, nu avem niciun chef să deosebim între ce-i discutabil și ce-i scandalos. Ca atare, nu consider scandalos că în topul 5 al Balonului de Aur 2019 avem 3 „cormorani”, e doar discutabil.

Firește, mă gândesc imediat că lipsește Lewandowski, cel luat în râs fiindcă nu a marcat în meciul cu Leverkusen, după cele 4 „boabe” de la Belgrad; dar vorba măreață din clasici: de cine râdeți? Ați văzut meciul? A fost de cel mai înalt nivel, demn de orice LaLiga sau Premier League; un 2-1 pentru „farmaciști”, cu un Lewa ratând groaznic de cel puțin 2 ori, ca apoi să dea peste un portar, Hradecky, care l-a adus în acea stare gravă de neinspirație. Și pentru un meci ratat se râde de el? Totuși, nu-l vedeți măcar al 5-lea, în locul acestui Salah pe cât de capricios, pe atât de surâzător? Și mai am câțiva „absenți” din topurile aurifere: un Benzema, un Dybala, un De Bruyne și – a nu se râde! – Vardy de la Leicester… Pe ăsta chiar nu-l vede nimeni cum aleargă ca să fie exact acolo unde trebuie?

Adevărul este că sunt invidios pe Gică Craioveanu. Nu cunosc autoritate mai capabilă să formuleze cu aplombul lui imbatabil: „Messi e cel mai bun fotbalist din câți am văzut… Ter Stegen e cel mai bun portar din lume… Rakitici e uriaș!”. Ce entuziasm al superlativelor într-o lume însetată de imperfecțiuni apocaliptice! Și nimeni nu rostește ca el, intrând în emisiune: „Bună seara, domnilor!”.