Ce se poate și ce nu se poate

Și dacă fotbalului nostru iubit nu-i plac lucrurile clare?

Nu m-ar mira ca ultimele declarații ale lui Mirel Rădoi să-i enerveze pe mulți. Ele sunt prea echilibrate și azi nimic nu enervează mai aprig decât a te exprima cu măsură, fără să pamfletezi, fără să faultezi. Echilibrul ori plictisește ca o banalitate, ori indignează ca un compromis laș caprovărzesc.

Scurt și categoric
Rostite „cu un gol în stomac pentru că sunt emoționat”, le-am citit surâzând ca un peptimist – adică un mixaj între pesimist și optimist, expresie venită de la un poet palestinian. Părăsind zona surâsului, îi imput doar că nu s-a referit la una din cele mai viguroase observații ale lui Victor Pițurcă, consemnată săptămâna trecută de Aurelian Botezatu. Rădoi nu ar fi trebuit s-o ignore, ea aparținea unuia dintre mentorii săi. Ea suna așa: „… Contra a jucat ofensiv, așa cum ați vrut. Acum poate că v-ați convins că la națională nu poți juca ofensiv cu echipe valoroase. Pentru că nu se poate!”.
Scurt și categoric; sigur că Pițurcă își apăra bine-cunoscutul său punct de vedere (defensivă maximă cu contraatacuri înțelepte). Totuși aș fi vrut să-l aud cum îl comentează Rădoi, cel conștient că „azi, la noi, nimeni nu acceptă un 0-3 spectaculos”. Nu mi se pare un fleac de problemă, mai ales acum, când contemplăm cu o tristețe incomensurabilă cum jocul ofensiv al naționalei a „strălucit” doar cu Feroe și Malta.

Mă înțelegi?
Ieri dimineață, după etapa din Champions League, acest imperativ „Pentru că nu se poate!” al lui Pițurcă mă obsedează. Imediat îmi apar sub acest pix două scoruri din meciurile unor echipe valoroase din zonă, accesibile nouă. Pe teren propriu, în retur, Steaua Roșie încasează un 0-6 care mă face să mă întreb de ce Lewandowski nu-i măcar pe podium la Balonul de Aur?
Am „incompetența” deloc trufașă de a-l socoti cel mai bun centru înaintaș din, cel puțin, Europa. Peste Kane, peste Benzema, peste Lukaku… Un Lukaku pe care l-am văzut cât de lejer se descotorosea de toți halfii praghezi. Nimeni dintre noi cred că nu o va vorbi de rău pe Slavia; a avut posesia, a jucat ofensiv și, în concluzie, Interul, cu clasa lui italienească, îi dă 3 sau chiar 4 boabe la una. Ultimele ei victorii europene – foarte dense – au fost cele cu CFR Cluj. Ar trebui să pun pipernicita întrebare: Mă înțelegi? Renunț la ea.

Pe bună dreptate
Ce să mai înțelegi după acest Real Madrid – PSG? O afirm ca fan barcelonez: 79 de minute a fost cel mai ireal de bun Real din câte am văzut anul acesta, ba nu, chiar un Real de pe vremuri!; cu câteva intermitențe, a făcut din PSG ceea ce face PSG cu ai ei din campionatul francez și dacă nu era Navas în calea lor nu se ajungea la doar un 2-0 în min. 79, când Andrei Niculescu a spus, pe bună dreptate, că lucrurile sunt clare; ca în min. 80 Varane să gafeze și Mbappe să fie acolo, iar în min. 83 Sarabia, liber, să șuteze imparabil pentru un neverosimil 2-2… Cum de s-a putut așa ceva? Poate că iubitului nostru fotbal nu-i plac deloc lucrurile clare și categorice.