Pentru un 0-3 spectaculos?

Mirel Rădoi și ”eterna” controversă din fotbalul românesc

Nu avem de ce să ne enervăm; dincolo de covârșitoarele probleme la zi – calificarea la Euro 2020, soarta CFR-ului în Europa League și mai puneți – există și problemele fără de sfârșit. Una din ele a fost formulată, chiar în săptămâna asta complicată, de către Mirel Rădoi, când a încercat să ne explice pentru ce nu-i stă acum pe cap să devină antrenorul naționalei. Ideea era clară: adept al fotbalului-spectacol, el știe că „nimeni, azi, la noi, nu va accepta să pierzi cu 0-3 jucând spectaculos”.

Chiar dacă nu a fost scrisă pe sticlă cu litere mari, fraza asta avea un adevăr de o agresivitate care mi-a curentat pixul. Ea este una din problemele noastre fără de sfârșit; ne zbatem cu ea de (aproape) 50 de ani, de la 1970, de la Guadalajara noastră imposibil de uitat; de atunci nu putem scăpa de ea, de celebra temporizare care tocmai asta nu accepta – să încasezi un 0-3 jucând deschis și la spectacol.

Fănuș Neagu dăduse urlet: „E cea mai nevaccinată idee născută într-o iesle de județ”. Totuși, așa, temporizând în grupa aceea a morții, nu jucam 3 meciuri extraordinare? Nu, nu, se opuneau violent Cișmigiul și pronosportiștii de peste drum de Poșta mare – mai bine jucam deschis și luam un 0-3 glorios decât să ținem strâns pentru un 0-1 cu Anglia… (prim-ministrul englez felicitase echipa pentru acel 1-0 cu România). Prieten bun cu Fănuș, eram pentru temporizarea lui Angelo și e clar că ea a rămas moștenirea cea mai controversată a naționalei noastre, vrând sau nu s-o recunoaștem, mai mult sau mai puțin indignați.

Mirel Rădoi e conștient de această „eternă” (deloc ternă…) controversă și acceptă că deocamdată nu va avea succes cu preferința lui pentru un 0-3 spectaculos. Mai mult: tot în această săptămână, a apărut o idee care-l contrazicea, chit că nu-l pomenea și nici nu polemniza direct cu el: „Nu contează cum jucăm, totul e să facem puncte”. Ianis Hagi.

Fără să pun un semn de exclamație scandalizată, fără să propun un referendum, trebuie să acceptăm că e o idee de mare succes la zi; e suficient să ne gândim cum au fost bumbăciți comentatorii turului-returului CFR Cluj-Rennes, cei care nu au fost în total entuziasmați de joc, acuzați vehement că au ignorat punctele și banii obținuți de cei victorioși. Am fost făcuți de „mitici bucureșteni”, de jijiști, de nepatrioți, ba chiar întrebați de ce l-am popularizat pe Dan Petrescu ca pe un norocos? Nu l-am minimalizat? Norocul nu jignește cumva o victorie?

Noroc că miercuri noapte a apărut Nadal, după ce-l învinsese pe Medvedev venind de la 1-5 în decisiv. „Am fost extrem de norocos…”, nu se temea s-o spună. Va fi mai bună o vreme când vom titra liniștiți și mulțumiți: „Penibil, dar victorioși”? Mi se permite să amân un răspuns clar? z