De pe Anfield la Suceava

Fără multe fasoane, există Dan Nistor

Miercuri noapte a fost nebunie mare și frumoasă în cupa ligii engleze: un Liverpool-Arsenal 5-5 ca pe vremuri, după 95 de minute în care puștimea lui Emery a condus cu 3-2 la pauză, 4-2, 4-3, dar și 4-4, 5-4, ca în minutul 94, Origi al lui Klop cu un voleu fantastic din careu să egaleze la 5… dau numai scorurile ca să nu mă pierd în adjectivele unui ritm fulminant. Se trece la penalty-uri, se merge și acolo până la 4-4 ca un puști al lui Klopp să facă 5-4 și Liverpool să se ducă mai departe.

Fiindcă și bogații suferă cu meciuri din trei în trei zile, s-au „băgat” o mulțime de tinerei, bătrâni cormorani recunoscându-mi că nu-i știau pe toți cei din grădinița lui Klopp.

Era 80 la sută un meci de tineret-speranțe, cum se zicea cândva pe la noi unui campionat special, fie-i amintirea inutilă, dar apăsătoare. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că doar cu câteva zile înainte, în Premier League, Liverpool jucase cu Tottenham un meci care ar fi cazul să ne lămurească definitiv ce-i cu posesia aia tulburătoare; conduse cu 1-0 din secunda 47, toate vedetele campioanei europene au atacat în valuri, ratând incomensurabil de-ți venea să crezi că acel 7-1 al lui Bayern cu Pochettino, Liverpool ar fi meritat să-l stabilească… aș!, abia au egalat în repriza a doua și au învins în ultimele minute printr-un penalty! Toate acestea după o posesie generală de 78 la 22. Întreb: cât ne mai batem capul cu posesia asta?

Acum, fără să mă pun în fason, dar încercând să mai vin și pe acasă, în Cupa României; nu pot ignora că înainte de acest Liverpool-Arsenal, am văzut un Dinamo-Foresta Suceava, cu vreo 7.000 de oameni în tribune, cu un ritm, vreo oră, peste cel obișnuit din Liga 1 și, mai ales, cu o bună rezonanță în memoria noastră totdeauna melancolică; pornit repede cu 1-0 pentru Dinamo, am avut mai mult de o repriză în care – cum zic clasicii – ocaziile, unele imense, au alternat la ambele porți, Straton fiind într-o zi bună și echipa lui Grigoraș mai mult decât bunicică, adică punând în discuție scorul. La 1-0, Dinamo, ca să fie mai liniștită, trebuia să facă 2-0; a făcut 4-0 fiindcă există Nistor; nu cred să se mai poată spune ceva în plus după această frază.

Ba da: în meciul cu Viitorul, a avut loc cel mai spectaculos contraatac din campionatul nostru; știu că mai peste tot se aleargă după cele mai extraordinare goluri, dar dacă am fi cum se cuvine și după cum se cuvântă, ar trebui să punem în ramă primul gol al lui Dinamo, pornit tot de la Nistor din propriul teren, pe o traiectorie de-a lungul și de-a latul cu trei pase lungi și impecabile. O capodoperă de contraatac, dacă mai avem voie să folosim în campionatul nostru asemenea vorbă mare și grea; o să mi se replice că nu, nu ne încălzește o fază, ne lasă reci superlativele de bine.

Atunci, supunându-mă, să vă supun și eu atenției o nemaiauzită, cum vă place. Montella, antrenorul Fiorentinei, a luat o etapă de suspendare plus o amendă de 15.000 euro fiindcă în meciul cu Lazio l-a amenințat pe arbitrul central cu o expresie intimidantă. Să repet? Nu o înjurătură, nu un protest violent, nu o obscenitate audibilă… păi suntem plini de expresii intimidante și nu le mai folosim fiindcă sunt prea moi. Și să mai plătim amenda pentru asta?