Mucles! De ce mucles?

Situația în care ne găsim: știți ce se întâmplă peste două săptămâni?

Hotărât, nu suntem paranoici – așa cum i-a numit Valverde pe ziariștii care-l întrebau dacă și Dembele, înlocuitorul lui Messi, s-a accidentat. Nu suntem paranoici, dar atunci cum suntem?

Fotbalul și cele 10 porunci

V-o spun imediat, după ce vă descriu situația la zi. Iat-o. În primul rând, există tot mai multe contacte verbale dure între arbitri și antrenori. Dan Petrescu și Hagi, antrenorii celor două echipe care conduc în clasament, au fost eliminați de pe teren pentru faultarea orală a arbitrilor; s-a lăsat cu mare scandal, cu atât mai mare deoarece nu s-a aflat cum au fost sancționați arbitrii care nu-s nici ei uși de biserică.

Situația se caracterizează și prin tot mai insistenta prezență a bisericii în destinul fiecărui meci încât te poți întreba dacă invocând-o permanent nu încalci porunca: „Să nu iei numele Domnului în deșert”-ul tribunelor tot mai pustii. Să fim drepți, în niciun scandal la zi, nimeni nu e intervievat dacă știe vreuna din cele 10 porunci.

Hagi, de la președinte la rege

Ca atare, situația a devenit incendiară (adjectiv foarte îndrăgit) prin cele 25 de minute ale discursului rostit furibund de Hagi, după victoria destul de discutabilă asupra Iașiului, și el cam fraier. Nu l-am văzut și auzit niciodată atât de nervos, ca să mă exprim repectuos. Cel pe care ni l-am imaginat cândva, veseli, președinte al țării ca mai târziu să ajungă, tot într-o voioșie populară, „Rege” al fotbalului nostru s-a exprimat în termeni curat dictatoriali: „Mucles! Tăceți din gură, fiți modești!”. Din bătrâni se știe că modestia e o problemă complicată, nu o dată pretext temeinic de lăudăroșenie; nu poți cere modestie atunci când te dai singur, cu gura ta, cel mai tare dintr-o parcare în care nimeni nu te contestă.

Notre respect și xenofobii

Asta nu se face – așa se zice între noi, nu cu modestie, ci cu simpatie și, mai ales, respect; căci toți vrem să fim respectați, nu numai Dan și Gică – știind că respectul e ca și tangoul, numai în doi, pixul meu șoptindu-mi că cel mai valabil respect în fotbal a fost acela scris pe tabela din Ghencea, după ce Steaua a învins-o pe Anderlecht: „Respectul nostru, Anderlecht” și presa occidentală s-a exclamat: „Românii ăștia sunt nebuni!”. Nu, „nebunia” să-i zic așa, s-a atins ieri: mai toți am fost violent curentați de ceea ce se va întâmpla cu echipele noastre în competițiile europene în vara lui 2021, adică peste 2 ani, când – atenție! – doar peste două săptămâni vom juca încă o dată un meci oficial și esențial fără spectatori, „mulțumită” unor recidiviști în xenofobie (în niciun caz un grup, cum bâiguie președintele federației).

Tot la Caragiale ajungem!

Nu s-a scris, nu s-a emis nicio părere serioasă, nu zic vreo măsură în fața acestei sancțiuni foarte grave, nicidecum prima în istoria noastră posdecembristă. E ca și cum nu ne-ar păsa. Ăsta, da, mucles! Nu suntem paranoici – diagnosticul a fost fixat de mult, tot de Caragiale, cu acel procent de humor care ne salvează din toate generalizările catastrofice: „Vezi, ăsta-i cusurul tău: ești măgar și violent!”.