La ora când bombonește toată lumea…

... ce ar mai fi de bombănit ușor-ușor

E bine că s-a calificat FCSB-ul pentru un play-off-of-of, e foarte bine că CFR-ul lui Dan e oricum calificat între europenele de speriat, ar fi fost chiar binișor dacă la Atena, Fortes ar fi știut cum să-și pună capul spre obiect – într-o singură propozițiune: „să bombonească toată lumea”, cum sună insistent o reclamă de dulce.

Și dacă tot suntem veseli, să mi se permită să mă joc și eu cu literele și să scriu că nu putem bomboni fără să bombănim cât mai ușurel, fără să ne sabotăm o euforie atât de rară. Nu pentru asta – ca să amărâm o bucurie – ținem un pix sau în laptop în mână.

Aș bombăni pentru a nu da uitării golul de 4-3 al lui Țucudean – gol de ultima secundă, inutil fiindcă și la 3-3 CFR era calificat, dar, cum spun francezii, cu atât mai frumos fiindcă era inutil. Tot despre Glasgow mi-a ajuns la ureche, înainte de a o afla de la comentatorii scoțieni, observația lui Pancone, din studio, aceea că e anormal ca un Celtic să ia 4 goluri acasă.

Așa, abia șoptită, fără să lezeze miracolul victoriei, observația lui mi-a sunat ca esențială pentru a înțelege realist incredibilul acestui 4-3 de acolo unde, înainte de meci, Dan zicea că „avem șanse mici, mici”. Să nu se uite nici acest pronostic – deloc incompetent! – pentru a ne face o idee în plus despre ce se poate întâmpla cu fotbalul acesta în care, cum clamează Di Maria, nimeni nu se pricepe. Cum să ne intre asta în cap?

Dincolo, la cehi, am trăit o primă repriză în care m-am gândit dacă nu ar fi cazul ca în competițiile europene să se organizeze și o categorie de cel mai jos nivel numită „Onoare”, cum am prins pe vremuri și pe la noi, printre municipii, districte și suburbii. Până a biruit cu greu „clasa” – și a durat ceva… – mi-au plăcut exact cei doi fundași ai lui Andronache (?), grecul, cum îi spunea Duckadam, și mai ales Crețu.

E drept că am fost influențat și de opinia lui Cornel Dinu, care-l recomandase drept cel mai bun fundaș român azi; nu auzi des asemenea superlativ de la Dinu.

Aș mai bomboni-bombăni despre excelenta formă verbală a dlui general Anghel Iordănescu. Omul a fost de o concizie maximă: antrenorul face echipa și e la fel de important ca grupul. Patronul trebuie să stea în lojă. Singurul patron deștept, la noi, e Hagi.

Toate astea, după ce, luni seară, am savurat o nostimadă de polemică Hagi – Croitoru: amândoi susțineau că echipele lor meritau victoria în acel 2-2 de la Ovidiu, socotit de mai toată lumea drept cel mai frumos meci al campionatului; să v-o spun la ureche, ca tenismenii la dublu – cu Viitorul era a treia oară, consecutiv, când Botoșanii jucau în cel mai frumos meci al etapei; nu am vrut s-o scriu imediat după acel 2-0 cu FCSB, nu am vrut să mă precipit, am vrut să fiu sobru și precaut, adică inteligent. Ne-ar trebui humorul lui Lineker.