Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Odele și pronosticurile

Nu-mi aduc aminte de când nu s-a mai întâmplat așa ceva; îmi face plăcere să cred că luni seară am trăit o premieră. Adică: la un minut după încheierea meciului Viitorul-Gaz Metan, când s-a dat legătura în studio, Radu Naum […]

...

Ne trebuie mereu blestemul unui 0-2?

Trebuie să admitem și asta: cu Malta – într-un sens și anume în ultimul sens – a fost mai penibil decât cu Spania. Dacă la acel fals 1-2 am avut de îndurat o prea mare diferență de valoare, la acel […]

...

O greu suportabilă diferență de valoare

E așa cum a zis Balint: „Toți ne așteptam la o înfrângere, să fim serioși!”. Mă număr printre acești oameni serioși, cei care știu că a fi sceptic înaintea unui meci cu Spania nu înseamnă că nu vrem să bată […]

...

Să stăm blânzi dacă se mai poate

Da, Slavia a alergat cu 13 km mai mult decât CFR-ul, și ce-i cu asta? Linz a alergat cu 7 mai mult decât Bruges și a pierdut. Krasnodar, cu 5 mai mult decât Olympiakos și idem. Mai simpatic, Steaua Roșie […]

...

Sper să nu exagerez: dispare George Becali?!

Nu, după meciurile de marți și joi, nu văd ce m-ar putea abate de la regula mea de aur: niciun tur fără returul său! Nu avem niciun motiv pentru a fi categorici în DA-urile și NU-urile năprasnice. Superstițiile lui Dan […]

...

Lirismul lirei sterline

Am văzut ”mercenari” emoționați, fericiți

Permalink to Lirismul lirei sterline
vineri, 7 iunie 2019, 6:31

Deși nu-mi plac unanimitățile, totuși e clar: suntem foarte mulți de acord că finala europeană a englezilor nu a fost un mare meci; cu un 1-0 după două minute de la început și un 2-0 în ultimele două minute, Klopp a suportat posesia unui Tottenham ineficace, a avut în portar cel mai bun om și mă silește să domolesc titlul de săptămâna trecută: „Te salut, Premier League, oriunde te-ai găsi, chiar când ești ingrată!”. Fenomenul acestei ingratitudini apare în multe amoruri, fără să le spulbere. Chiar dacă nu am avut un meci de neuitat, tot m-am apucat, imediat, să-mi sun prietenii „cormorani” ca să-i felicit oriunde ar fi fost, însă nu am ajuns la ei.

A doua zi, unul dintre ei, încă topit, mi-a explicat că în vuietul terasei lor din Capitală nu a auzit mobilul meu; își rezervase loc acolo cu câteva zile înainte… Fan Manchester, nu pot spune că nu-l invidiez cât mai sobru, fără multe răutăți, mai ales când încă era răgușit după victorie, cel puțin cât Klopp. Desigur, era de acord că nu a fost cine știe ce finală, dar ce conta? Totuși – marele totuși -, mi-am permis o întrebare: cum suportați atâția străini? Ce străini, care străini? Păi, măcar ăștia din tripleta Mo-Firminho-Mane… Li se mai zice mercenari…

Duios, mi-a servit clișeul la zi, greu contestabil: Klopp le-a dat bucuria de a juca. Nu era momentul să insist. Insist acum, aici: e una din cele mai rotunde gogomănii aceea de a-i numi cu dispreț mercenari pe toți acești fotbaliști străini din campionatul englez, proprietari ai unui talent și ai unei meserii de înalt nivel.

Bucuria lor de a juca nu trebuie idealizată, idilizată. Ea se bazează pe conturi în bancă, pe salarii și contracte în lire sterline – fără de care bucuria asta nu ar fi bucurie. E lirismul lirei sterline (pe vremea lui Ajax și Cruyff, Vania Chirilă scria, fără cinism, că cel mai bun fotbal e florinul olandez). Milioanele de spectatori care vin la meciurile lor și îi aplaudă sau dimpotrivă nu le numără banii din bancă, ci văd dacă joacă așa cum le place lor, în spiritul stabilit de decenii. Banii ca ochi ai dracului nu sunt obsesia lor de fani ai lui Klopp sau Guardiola. A, că sunt prea multe lire e o anomalie, dar dacă asta ar fi cea mai mare în lumea de azi rămâne de discutat cum se va rezolva.

Până una, alta, după acea finală de la Madrid căreia i-am preferat un Liverpool-Newcastle din ultima etapă engleză, am văzut cu ochii mei „mercenari” emoționați, jucând la limita unei comoții, căzând unii în brațele celorlalți, fratern, fără dușmănie… Lacrimile acelea erau „de gargară”? A, că de a doua zi s-a auzit deja că Salah va pleca de la Liverpool pentru un transfer de 200 de milioane, ce-i de mirare? Pe ce lume trăiți? Nu vi se pare că ne mirăm prea mult și admirăm prea puțin?

Comentarii (5)Adaugă comentariu

gicu (231 comentarii)  •  7 iunie 2019, 9:57

Sanatate, maestre!

victor L (103 comentarii)  •  7 iunie 2019, 17:52

Sanatate, domnule Cosasu. Straini? care-i difernta intre strainii clubului Liverpool si "blonzii" din nationala Germaniei?

xxrapi (2 comentarii)  •  8 iunie 2019, 3:03

Belphegor... Inca o magie... A cata? P.S. Come on M.U. !!!

stefan al doilea (14 comentarii)  •  8 iunie 2019, 4:03

* ne miram prea mult si admiram prea putin*? asta este poezie, iar poetii ,spune ala din antichitate, sunt parinti ai intelepciunii! Domnul Radu Cosasu, cel mai mare poet in viata ce scrie despre fotbal, dar cel mai intelept comentator sportiv pe care l-a data tara noastra!

Observator (122 comentarii)  •  8 iunie 2019, 8:46

Maestre, la obiect si cu mult talent, ca intotdeuna! M-a frapat, totusi, o afirmatie din final, in legatura cu Salah; egipteanul nu valoreaza nici jumatate din suma care se/s-a vehiculeaza/vehiculat! Si unde mai gaseste el libertatea acordata de Klopp, in conditiile prezentei in trupa recent laureata a unor fotbalisti care impresioneaza mai mult prin harnicie, decat prin inventivitate si eficacitate?! O.

Comentează