Despre voleul domnului Filipe Teixeira 

Capodopera nu ar fi fost posibilă fără pasa lui Florin Tănase

… și iată că, fie după atâtea zile, mai găsesc energia să adaug câte ceva la golul dlui Teixeira – golul acela fabulos, extraordinar, cel mai frumos al campionatului, de pus în ramă sau cum vrem să-i mai spunem, eu preferând concizia și numindu-l, strict fotbalistic, un gol ronaldesc. Sau ronaldin. A fost demn de CR7 – celălalt portughez mult mai celebru decât dânsul, dar și mai tânăr cu vreo 5-6 ani. Nu contează.

Firescu unui deșert
Esențial este ce a făcut dl Teixeira după ce a comis-o: nu s-a entuziasmat de el însuși, nu și-a arătat mușchii, nu s-a dat tumba, a fost, ca să zic așa, de o sobrietate scandaloasă pentru clișeele de azi. O lipsă de emfază care, firește, nu a ridicat tribunele în picioare. Zic „firește” fiindcă tribunele erau aproape pustii. În montajul clipelor următoare ni s-au reluat de câteva ori aplauzele unui băiețel și ale tatălui său, pierduți undeva, în cvasideșertul Arenei. Nu tu, bancă tehnică – doar un Florin Tănase, dacă nu mă înșel, venind primul să-l îmbrățișeze.

Dl Teixeira l-a acceptat cu o plăcere mută, după care s-a îndreptat spre centru. să reia jocul. Nu putem ține minte voleul-capodoperă fără Fl. Tănase, fără pasa lui de la limita autului, „o pasă perfectă, care mi-a venit perfect”, cum s-a exprimat tot sobru, dl Teixeira când a fost întrebat, după meci, la ce s-a gândit…

El nu a fost niciodată „mortăciune”
Poate că mai interesant decât răspunsul la această irezistibilă întrebare este ce a spus despre ce va face dacă nu i se prelungește contractul. Ce? Vrea să mai joace fotbal! Mi-am adus aminte pe loc că dl Teixeira, aici, la FCSB, nu a făcut parte niciodată dintre cei numiți pe șleau, „cu toată draaaagostea” mortăciuni, adormiți în ghete, neputincioși, bărbați neadevărați etc, etc. Dl Teixeira e dintre cei câțiva care au impus celui mai nervos patron (blând spus!) să tacă, să nu se ia de el, să fie decent.

Remember 2016!
Asta poate fi performanța mai semnificativă decât că nu a luat niciun trofeu cu FCSB. Și nu o ascund: după această ultimă idee, m-am dus imediat la colecție și am găsit articolul din 4.08.17 în care scriam „cum am căzut în admirația lui” încă de când juca la Ploiești, Brașov și Astra și cum, în Ancheta pe anul 2016, alături de Radu Paraschivescu și Cristi Geambașu am fost singurii care l-au pus pe primul loc la stranieri; mai mult: scriam că dacă nu l-am vrut cumpărat de FCSB, îl felicitam – o dată într-un veac – pe noul său patron pentru flerul lui comercial. Articolul se intitula „Omagiu dlui Filipe Teixeira”.

Am plăcerea – și ea cât mai sobră – de a fi fost consecvent numindu-l astfel de-a lungul acestui articol.