Două nopți entuziasmante

Când am căzut pe spate, odată cu Gabi Balint

Deci e încă posibil? E încă posibil ca în 24 de ore, două meciuri, total diferite ca joc și scor, să ne entuziasmeze în aceeași măsură? La câte avem pe cap, intern și extern, ne mai poate entuziasma ceva în fotbalul de azi? Suntem prea hârșiți în contestări, în refuzuri, în mofturi, „ofturi” și indignări – de unde să mai avem loc ca să mergem pe pereți cu Ajax-Juve și, în noaptea următoare, cu un City-Tottenham? Uite că mai avem! Înainte de toate și până la urmă, ar trebui să ne uităm la noi, uitând câteva clipe de noi și ai noștri.

În noaptea lui Ajax, m-am pomenit ca eu, fan United (vai de capul meu!), și un fan „cormoran” să fim, amândoi, la fel de fermecați de olandezi, de ce îi făcuseră lui Juve, chiar la Torino. Concret, îl făcuseră pe polonezul din poartă, acela cu o singură vocală la 6 consoane și un y la urmă, cel mai bun din echipa lui ditamai Ronaldo. Practic, îi înnebuniseră, la 2-1 nu înghețau jocul, VAR-ul le refuzase un 3-1, iar în min. 89, același VAR nu îi dădea lui Ronaldo șansa unui penalty pentru un 2-2 cu totul inutil. Gabi Balint era cel mai dulce dintre noi. Ca să exprime cât l-a „tulburat” Ajaxul, a găsit o comparație de tot hazul: „În timp ce Messi, cu geniul lui, nu știu ce mai poate face ca să mă dea pe spate, Ajax a făcut-o!”. Un Gabi Pele Balint căzut pe spate în fața unui Ajax nu e de toate zilele și cu atât mai puțin de toate nopțile.

Dar nici noaptea lui City cu Tottenham nu e de găsit în toate statisticile; s-a calculat deja că în Champions League nu a existat o juma de primă repriză cu 5 goluri în 21 de minute. Dar o ultimă jumătate de oră ca aceea de după 4-2-ul lui Aguero se mai găsește? Poate că tot la noi, în Premier League, nu știu, nu are importanță fiindcă Llorente face 4-3 și intrăm într-un VAR cum nu s-a mai văzut, asta e sigur. Llorente a marcat cu mâna, cu șoldul sau cu ce? Minute întregi ne holbăm la infinitul mic, bine, rămâne valabil cu șoldul, dar încă nu e gata, încă se joacă, Eriksen ratează un 4-4, dar e posibil și un 5-3 pentru City și iată-l!

În min. 90+3, Sterling marchează și Pep se dă de 3 ori peste cap de fericire, se intră în delir și, din nou, la VAR. Cică a existat un ofsaid nesemnalizat la începutul fazei; rămânem pe pereți, însă esențial este că rămânem la 4-3… 

A fost ofsaid – zice VAR-ul și noi ce mai putem zice? Care noi? Am stat până după miezul nopții să-l aud pe dl Crăciunescu – dacă a fost sau n-a fost ofsaid. A fost. Nimeni nu poate spune însă ce va mai fi. După atâta entuziasm, poate că am dreptul la un minim surâs. Ce-ați zice de o finală Premier League? Un Liverpool- Tottenham? Fiecare e cu pixul și fixul său.