Exasperare și anduranță
Cel mai bun moment din meciul cu Feroe

Dau curs îndemnului său – „Trageți în mine, nu în jucători!” – și îi supun atenției lui Cosmin Contra o idee de o voioasă gravitate a Papei Ioan Paul al ll-lea, despre care nu se poate spune că nu o avea și cu fotbalul: „Stupiditatea este printre cele ce ne-au fost dăruite de Dumnezeu, dar nu trebuie să abuzăm de ea”.
Ca unul care l-a pus în Ancheta sfârșitului de an 2018 no. 1 la antrenori, i-o spun fără menajamente: exasperarea lui după 1-2 cu Suedia, la primul său eșec oficial, mi s-a părut abuziv de stupidă. Abuz de banalități expirate – „Să vină azi să facă naționala!”, abuz în autocontemplare – „Știți cine sunt eu?”, abuz polemic, abuz dezabuzat – mă întrebam, odată cu Papa de la Roma, ce-l apucase? Era stupid și nu-și dădea seama? Dacă îl supără prea tare întrebarea mea, sunt gata s-o nuanțez: era imatur. Așa e mai bine?
Imatur, nu știa că niciun antrenor al naționalei române nu a scăpat vreodată acestei hule permanente care ne însoțește dragostea pentru fotbal. O hulă pe cât de crudă, pe atât de dornică, firește, de bine. De la Angelo Niculescu, primul acum aproape 50 de ani, trecând pe la Dinu, Iordănescu, Lucescu, Ienei și mai puneți, niciun antrenor național nu a fost invulnerabil. Toți au îndurat sau, cum îi zice azi, toți au trecut prin anduranță. Nu cu Cosmin începe această epopee. El e abia la începutul unui calvar care îi cere, zilnic, și lui multe exerciții de stretching emoțional și moral, pe românește, o bună stăpânire de sine.
Din tot ce a spus atunci, cel mai inteligent – fie și foarte puțin științific… – mi s-a părut „nevoia de puțin noroc”. O corectez: nu puțin, ci cât mai mult noroc și cât mai puțin ghinion. Cel mai bun moment din meciul cu Feroe a fost acela când, la 2-0 pentru România, am aflat că Norvegia conduce Suedia cu 1-0. Nu vreau să spun mai mult despre aceste noțiuni esențiale – șansă și neșansă -, am îndurat ceva până am ajuns să aflăm că la Oslo s-a făcut 3-3 în ultima clipă…
Căci cam ăsta a fost meciul cu Feroe – ce s-a întâmplat la Oslo și lobul super al lui Pușcaș pentru 4-1; prefer peste toate humorul lui Dănuț Lupu – deocamdată inaccesibil lui Cosmin: „Să jucăm prost, dar să câștigăm cu 1-0”. Wow! După care vine vorba repezită a Simonei către Dobre: „Mai lasă-mă!” ca să revină de la 1-5 la 7-5. Sunt dintre aceia cărora le place tot ce-i contradictoriu.