Banii, banii!

Situația la zi: la sume mici, adjective enorme

Ca să fiu clar de la bun început, nu sunt exasperat, nici indignat de transferurile acestea scandaloase ale lui Stanciu și Mitriță spre Asia și America; dimpotrivă – sunt de părerea întru totul minoritară a lui Basarab Panduru: „Nicușor nu e de acuzat, banii sunt cei mai importanți în viață”. De părerea lui Gică Popescu: „Să nu-l criticăm pe Stanciu…”. De părerea lui Claudiu Niculescu: „E corect ce a făcut Stanciu, azi e greu să reziști banilor”.

Minoritari, ei sunt fotbaliști în toată puterea cuvântului și știu pe ce lume trăiesc. O lume – în primul și în penultimul rând – a banilor. Dreaptă sau nu, în niciun caz fotbalul și oamenii lui nu au de ce și cum să i se opună. Decât dacă vor să fie caraghioși. Desigur, la noi, din cauza unui patron dogmatic și lozincard (blând spus!) în a pune banii mai presus și în afară de orice, adevărul lor, al banilor, ne-a devenit foarte antipatic ca tot ce ni se flașnetează prea des; însă aici, el nu este caraghios, ci direct respectabil.

Nu există azi cineva care să să nu aibă grijă în a-l lăuda pentru că e singurul care „bagă mâna în buzunar” pentru fotbalul românesc; s-a cam uitat că tot el, după un meci prost al lui Stanciu, a declarat că e gata să-i dea 1 milion Milanului, numai ca să i-l ia de pe cap. Humorul dur al vieții este acesta: tot Stanciu e pe locul 1 în transferurile FCSB-ului, acela cu Anderlecht și cu ce mare vuiet! Eh, cât de mare? La fel de mare ca aceste 10 milioane cu care Sparta Praga îl vinde acum la Al Ahli. Chiar dacă suma nu e cea exactă, ea e socotită la noi colosală, tot așa cum oferta de la New York către Craiova lui Mitriță este apreciată, precum am citit pe românește, drept aiuritoare.

Aici, mă răzvrătesc ca om al cuvintelor, ca om al adjectivelor. Cum să fie amețitor, azi, pe piața mondială a fotbalului, un contract de 7-8, hai 10 milioane (în euro sau dolari)? Ne-am pierdut simțul banilor și, prin urmare, al superlativelor? E foarte puțin, stimabile – mai lasă-ne cu exagerările! Nu zic să mergem la sumele grandioase, copleșitoare, inadmisibile de peste 100 de milioane ale supergranzilor, nu, luați-le pe alea mai mici, de pe o hârtie fie și uitată într-un restaurant cu viitoarele transferuri ale directorului sportiv de la Juventus (un Meme al lor): de la 40-50, niciunul sub 20!

Dacă vrem să știm starea fotbalistului nostru și a patronatului său în lumea mare, să rămânem la sumele reci și mici, fără a le însoți de adjective cu adevărat scandaloase. Sau să precizăm imediat, în paranteză: 10 milioane (sumă colosală pentru fotbalul românesc). De ce nu ar fi patriotic, dacă am fi exacți? E o întrebare dincolo de fotbal.