Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Vorbește, memorie!

La 1 an după Anglia – România din 1969, de pe Wembley, la Mexico s-au fixat grupele Mondialului 1970, unde urma să jucăm la Guadalajara într-o grupă a morții. Iată ce scria unul, Belphegor, în Sportul: „Suntem în 15 al […]

...

O splendoare: City – Liverpool

La 8 zile după City – Liverpool, sunt încă pe culmile entuziasmului și nu mă feresc s-o scriu, conștient că nu comit o exagerare. Fără exagerare, a fost un meci somptuos pe toate planurile, ducându-mă 94 de minute cu gândul […]

...

Obsesia: posesia!

Împotriva atâtor obiecții întemeiate, am rămas fidel campionatului englez și mi-am petrecut ultimele zile ale anului stând cu ochii pe meciurile lui fără de egal în intensitatea îndârjirii; nu aș putea scrie că le-am urmărit cu seninătate și detașare, cu […]

...

Fără violență, despre Ancheta Gazetei

De ani de zile, pentru pixul meu, cel mai captivant document al lunii decembrie este Ancheta Gazetei cu privire la starea națiunii noastre de microbiști. Nu pot încheia anul fără studiul voluptuos al clasamentelor ei. Mă simt bine, îmi plac […]

...

Situația de pe piața adjectivelor 

Lunea trecută, la tragerea sorților și a soartei în Champions League, Ionuț Angheluță a spus despre Tottenham că e o echipă frumoasă; nu numai că am fost de acord, dar am și vibrat voios mai mult decât 5 secunde. De […]

...

Di Maria şi antipatia

Atenţie, antipatia nu înseamnă ură!

Permalink to Di Maria şi antipatia
vineri, 26 octombrie 2018, 10:08

Fiindcă pe lumea asta – inclusiv şi mai ales în lumea noastră, a microbiştilor – nimic nu mai e pur şi simplu, sunt hotărât să-mi autodenunţ o ciudăţenie: ţin foarte mult la Cavani, mă entuziasmează M’Bappe, mă biruie nu o dată Neymar, îmi place demult Di Maria, dar …, dar… Paris SG îmi este antipatică.

Fair-play. Financiar

Mă enervează. Ştiu de ce: nu are adversar în campionatul Franţei, e „magică” de la primele etape, e invincibilă din min. 1, nu are probleme decât cu scorul şi, mă rog, cu fair-playul financiar. Mă indispune fiecare meci al ei acasă, la ea, în Hexagon, când străluceşte şi zdrobeşte pe oricine şi suport greu să îi văd pe oamenii mei de mai sus fericiţi după victorii indiscutabile.

Magnific, adjectiv parizian

În schimb, mă simt bine – atenţie, antipatia nu înseamnă ură! – când au dificultăţi în Europa, ba chiar iau bătaie de la Liverpool sau, cum se spune vesel pe la noi, le cam sună apa în cap ca miercuri noaptea, cu Napoli. Magic sau nu, Ancelotti ne-a făcut-o, băieţii lui, în stilul lor de vulpi bătrâne şi avizate, conduceau cu 1-0 la pauză şi era alarmă mare… Bine, a apărut autogolul lui Rui, s-a făcut 1-1, dar ce faci, în min. 78, când Martens marchează pentru un 2-1 la fel de delicios ca o bună napolitană? Se lasă cu o nebunie de toată frumuseţea, Neymar şi magicii lui se „omoară” până la ultimul pic de energie, până după min. 90, când un om de-al meu, exact Di Maria, găseşte şutul pentru un 2-2 magnific, adjectivul de bază în tot ce-i parizian. Ce pot să fac?

Ce mai este azi fără dubii?

Să mă bucur pentru Di Maria al meu sau să-mi tratez antipatia? Să mă chinuie soarta lui PSG în clasamentul grupei, s-o doresc necalificată, poate că nu ar fi drept, dar ce caută dreptatea aici?... Cum să nu-i mai văd pe Cavani şi M’Bappe în Liga Campionilor? Iar am scrupule? Dar emirul ăla care patronează PSG-ul are scrupule la banii lui? El încalcă fair-playul financiar şi eu să mă chinui cu fair-playul meu nenorocit din prea mult microbism? Să suspend problema.

În fond, PSG – Napoli m-a capsat mult mai mult decât Barca – Inter. Acolo, desigur, problema era ce facem fără Messi? Facem bine spre binişor, o formulă pe care o prefer căci binele e prea schematic, iar binişorul e superior în omenia lui. Întrebarea mea e câţi microbişti au asaltat site-urile după declaraţia lui Xavi în Corriere dello Sport, aceea că Messi „e peste Ronaldo, fără dubii!”. Fără dubii? Există, astăzi, ceva fără dubii?

Comentarii (15)Adaugă comentariu

Gio (1 comentarii)  •  26 octombrie 2018, 11:30

Un articol pe gustul meu... nici eu nu prea pot sa vad PSG-ul in competitiile europene...

tyn (1 comentarii)  •  26 octombrie 2018, 11:51

Bineinteles ca "fara dubii" !!! Nu suntem orbi si nici ***.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

joop (1 comentarii)  •  26 octombrie 2018, 11:57

Exact ce simt si eu vis-a vis de PSG. Foarte bine si frumos scris. Valoarea campionatului se vede in jocurile din cupele europene.

gicu (198 comentarii)  •  26 octombrie 2018, 12:19

Sanatate, maestre!

Observator (73 comentarii)  •  26 octombrie 2018, 13:16

Maestre, PSG are supervalori, dar nu este (inca) o superechipa; in schimb, Napoli este o echipa in adevaratul inteles al termenului (joaca in aceasta formula de mai mult timp) si are in mod evident un antrenor mai bun decat va deveni vreodata Tuchel! O.

Observator (73 comentarii)  •  26 octombrie 2018, 13:22

@ joop Ce sa concluzionam dupa un Dortmund-Atletico 4-0? Si, sa nu uitam, pana acum PSG a cam ... "sters pe jos cu adversarii" din grupe, ba chiar si cu Barcelona, intr-un de neuitat 4-0 (incasat si de la Bayern, pro memoria)! O.

lol (9 comentarii)  •  26 octombrie 2018, 13:34

Sănătate, maestre!

NR (1 comentarii)  •  26 octombrie 2018, 18:35

Bună seara domnule Cosaşu. Aveți dreptate în privința parizienilor, un lot valoros nu înseamnă în mod automat o echipă, cât despre Dries ( Mertens) ce jucător se anunța, încă de când evolua la "Domstedelingen " ( FC. Utrecht). În aceeaşi ordine sunt de acord cu dl Joop ( altul decât țâncul din " satul de beton " ori denumirea unui site olandez de sorginte socialistă ). PSG e un Bauern francofon, însă mai potent financiar, deşi nu tot de performant, dar există similaritați printre care lipsa adversarilor pe plan intern.☺

stefan (9 comentarii)  •  26 octombrie 2018, 18:45

banal, maistre, pensie frumoasă

stefanita (1 comentarii)  •  26 octombrie 2018, 20:08

da, da, da! merci bien.

Cosmin Popan (1 comentarii)  •  26 octombrie 2018, 23:58

Sanatate, Maestre!

ioan (645 comentarii)  •  28 octombrie 2018, 9:41

doua concluzii si-un sfat (concluzie?) in patru cuvinte! probabil va considerati eficient, domnule stefan! si, asa, suficient! pot raspunde suficientei d-voastre cu un: st-e-fan-b-***, etc si etc- dar asta stie toata lumea! mai corect este sa transform aceste grabite concluzii in intrebari, intrebari pe care domnul Cosasu le gindeste, simplu, dupa fiecare editorial: ceea ce am scris, azi, e banal sau nu? sint un maistru sau un maestru in ziaristica romaneasca? si, firesc, e timpul sa ma retrag si sa-mi vad de pensie-frumoasa sau nu-sau mai este nevoie, aici, de parerea mea? daca ar fi monarhist, domnul Cosasu ar avea raspunsul la aceste intrebari pe tava! democrat fiind, nu-i ramine decit sa numere: sint 11 comentarii? sint! 10 oameni vor sa mai scriu? vor! unu-stefan-e contra? e! atunci e bine: 10-1 e scor de ciuca batailor...! va veti intreba, domnule st-e-fan, ce s-ar fi intimplat daca domnul Cosasu era monarhist! asta, banalule, e cu numai dus!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

ioan (645 comentarii)  •  28 octombrie 2018, 19:56

se pare ca Barca si City se pot descurca fara Leo si Pep! stiti, domnule Cosasu, o echipa-intr-un oras luminos- unde cei doi se pot aduna de pe drumuri? ma gindesc doar la faptul ca Emirul d-voastra (bosniac?) n-a vorbit cu cine trebuie- eu, in locul lui, o sunam pe Mirka...!

Roach (9 comentarii)  •  29 octombrie 2018, 13:31

La mulți ani sănătoși!

ioan (645 comentarii)  •  29 octombrie 2018, 16:43

Lelia? Lelia, domnule Cosasu, e monarhista! trup, suflet, minte si literatura-altfel, ar fi ales- si ea- rascumpararea...! eu zic sa o luam spre rezervatie, inainte de-a auzi acel, clasic: atentiune-se inchid usile!- n-am promis happy-end-ul, dar i-am promis doamnei Nistor ca va aduc acasa! despre Sinagoga din Barcelona, va povestesc pe drum-avem tot timpul din lume...!

Comentează