Un Federer ca-tas-tro-fal
În ce domeniu e, azi, Roger imbatabil

„A fost prea cald pentru mine, nu trebuie să-mi fie rușine când spun asta…e prima oară când mi se întâmplă așa ceva”, a declarat Federer după eșecul în fața acelui obscur australian John Millman. Nici pixului meu nu-i e rușine să scrie că și eu, de când sunt „federalist”, am trăit pentru prima oară un asemenea sentiment – să-i doresc să piardă și să se ducă acasă…
Era în setul 4, în tie-break, condus cu 2-1 la seturi, după 3 ore de joc număra 60 de erori neforțate, rata la fileu voleu după voleu, era de nerecunoscut. Vedeam „federaliști” maturi luându-se cu mâinile de cap, nu mai insist cum arăta Mirka sau tatăl lui – da, voiam să piardă, să-l lase pe Millman să învingă și să se bucure de această zi de grație a vieții sale, când tot ce joci e bine chiar în fața unui Federer ca-tas-tro-fal.
Legam pentru prima oară aceste două ultime cuvinte. M-a ascultat și a pierdut meciul. Meciul, dar nu și capul. Nici el, nici Millman nu și-au pierdut capul. John a fost extraordinar de decent în triumful lui neașteptat, Roger exemplar în suportarea eșecului. O tristețe mută, dar nu inexpresivă; o tăcere fără vreun gest disperat, fără vreo încrâncenare indiscretă; o energie – dacă mai poseda așa ceva – concentrată în sobrietate.
Dacă există un domeniu în care Federer este azi imbatabil, cred că acesta se poate numi bunul-simț. Unii îi zic elaganță. Eleganță a sensibilității – nu polemizez dacă azi sobrietatea a devenit o eleganță, e bine să tăcem.
Oricum, poza lui din Gazeta de miercuri, poza cu el, pe bancă, după meci, înfrânt, cu capul plecat, a intrat în colecția mea de decupaje de care nu mă despart oricâte am trăit „pentru prima oară”. Mă uit la ea și acum, interzicându-mi să insist cu întrebarea: „Roger, știi câți ani ai?” Aș fi nepoliticos sau mai rău. Nu-mi permit. Prefer să mă duc la colecția mea de vorbe – altceva decât aceea foto – și să transcriu ceea ce i-a spus Nadal lui Thiem, la câteva secunde după meciul lor abracadabrant pornit de la un 6-0 pentru austriac și încheiat cu două tie-break-uri în seturile 4 și 5, după 4 ore și 49 de minute.
Învingător, Rafa a sărit peste fileu, l-a îmbrățișat și i-a șoptit: „Îmi pare rău că ai pierdut, ești foarte bun.” E obligatoriu să consemnez că Thiem, zâmbind, a zis că nu-l crede. Time!