Ţopescu la Mondial

În locul unui necrolog, un articol încă viu din 1994

Iar începe delirul nostru lunatic – adică cel al zilei de luni prin toate birourile, toate metrourile și toate farmaciile: al cui a fost meciul acesta?, cine a fost cel mai bun?, pe cine iubește mai mult mamițica și tăticu’? Oameni în toată firea care joi, după acel 1-4 cu Elveția, nu mai știau cum să se lepede de nenorociții ăștia care „ne făcuseră de râs nația”, acum, după acest 1-0 cu SUA, mari specialiști în tot ce ține de național și națională, ne țin de nasturi să ne povestească pe larg cum au luat ei diazepam din min. 17, când Dan Petrescu…

N-a fost cel mai bun Dan Petrescu? A fost. N-a fost cel mai bun Hagi? A fost. N-a fost extraordinar Belodedici? Evident. Da, până și Ilie. A fost și Ilie! Da’ ce zici de Răducioiu? E nemaipomenit ce a progresat… Și n-a fost uluitor Selymes? Cât Gică Popescu! Da’ Prunea, domne, Prunea! „Toți au fost extraordinari”, se conchide, și exigentul român începe să-mi explice: „Dragă, la 40 de grade, când nu mai știu nici eu ce fac, la presiunea a 100.000 de americani, la nebunia aia…”.

Mă uit în ochii lui. El nu e nebun. Alaltăieri, când am încercat să-i explic că nu-mi dau seama ce a fost în seara aceea la Detroit cu elvețienii, că acolo a fost o problemă de respirație și de psihic, mi-a replicat cum numai pe românește sună: „Un psihic de rahat, o rușine!”. Mă uit în ochii lui, din nou: nu-i trece că prin cap că psihic mai de r…t ca al lui nu există pe lume. Nu-i e rușine pentru asta.

Atunci vin și eu la fileu: „Știi cine a mai fost extraordinar? Țopescu! Țopescu a spus ce trebuia spus. E formidabil să spui 90 de minute exact ce trebuie, într-o țară a vorbelor ca a noastră, și nimic să nu te dezmintă! A fost al doisprezecelea, sunt convins că băieții îl auzeau…”.
Exigentul e convins că fac mișto de el și mă lasă brusc pe Calea Victoriei, în plin soare, la numai 34 de grade.

Articol publicat de Radu Cosaşu în revista „Fotbal Plus” în timpul Cupei Mondiale din 1994 şi care se regăseşte în volumul „Fotbal plus ai mei şi ai noştri”, de acelaşi autor