Nu oricine poate fi Buffon

"A băga nuanţe" a devenit ceva antipatic

Nu cred că mă plasez în afara actualităţii dacă, după o săptămână de la scandalul acelui penalty, revin la Gigi Buffon, în aceste zile pline de zgomot şi furie pe toate fronturile din afara şi dinăuntrul fotbalului. Am prieteni care mi-au comunicat că au terminat cu simpatia lor pentru Real după pomana aceea pe care le-a oferit-o „centralul” englez. Alţi cunoscuţi au sfârşit-o cu Juventus, care a uitat câte meciuri a furat…

Pentru mine, cei mai interesanţi sunt aceia care de-o viaţă strigă cu clăbuci că absolut toţi granzii – de la Madrid şi Barca până la Torino şi Munchen -, toţi fură! Ei se indignează fiindcă noi, prostimea, nu strigăm odată cu ei, clar şi răspicat: Hoţii!, hoţii!, continuând să ne pasionăm pentru escrocii ăştia de Messi, Ronaldo şi chiar Buffon.

Întrebarea elementară este: De ce vă mai uitaţi dacă ştiţi precis că toţi fură? Sunteţi masochişti? Răspunsul ar fi pe măsură: „Fiindcă suntem oneşti şi vrem să triumfe atât adevărul, cât şi dreptatea”. Dacă le spui că asta nu se poate săvârşi simultan, te fac de filosof tâmpit şi că vrei să bagi nuanţe. „A băga nuanţe” este operaţia logică cea mai neplăcută, întru totul detestabilă pentru aceşti masochişti cărora le face bine şi plăcere să generalizeze un rău ca atâtea alte rele din viaţa lumii.

Numai că Buffon, deloc filosof, a revenit – după scandal – cu câteva nuanţe care îi garantează inteligenţa şi sensibilitatea. El nu şi-a făcut ceea ce se numea schematic şi sumbru o autocritică pentru cuvintele grele adresate lui Oliver. Nu. Nu şi-a pus cenuşă-n cap: „Aş spune totul din nou, sigur, cu un limbaj mai civilizat”. Mai mult: „Sunt un om cu pasiune, cu sentimente, cu furie. Nu mă ascund în spatele ipocriziei” (Şi aici îl văd, după meci, îmbrăţişându-se cu Cristiano… Îl cred!). Ca să finalizeze decisiv – „Acesta sunt eu, Gigi Buffon, cu sentimentele mele, bune şi rele, câteodată excesive…”.

Care este totuşi riscul acestor nuanţe? Ca nenumăraţi apucaţi să-l invoce, cerând să li se dea şi lor dreptul să fie excesivi ca Buffon, furioşi, sinceri şi injurioşi cât el. Ce, ei nu iubesc fotbalul cât el? Ba da, doar că vă lipseşte nu numai mintea, ci şi o literă. Buffon se scrie cu 2f. Cu un singur f înseamnă, în româneşte, altceva. z