Scuze? Azi?

"Dacă începem cu scuze, nu mai terminăm"

Scuzaţi-mă dacă exagerez, dar mie mi s-a părut senzaţional ca la începutul acestei săptămâni să avem parte de două cereri de iertare formulate de doi oameni din fotbal şi din două puncte diferite ale globului.

De la Salonic, patronul lui PAOK, cel cu pistolul la brâu în incinta stadionului, le-a prezentat fanilor şi chiar comunităţii internaţionale pentru comportamentul său din meciul cu AEK. Comunicatul liu, foarte lung, ne asigura că nu a ameninţat pe nimeni, că e ostaticul unui fotbal bolnav etc, etc – pe scurt: începea şi se sfârşea cu aceste cuvinte „cer iertare”.

Din Anglia, Jamie Carragher, celebrul „cormoran”, actual analist, ia la rând televiziunile ca să-şi exprime regretul profund pentru că l-a scuipat pe un fan al lui M. United care îl luase la mişto după eşecul fostei sale echipe. Jamie zice că au fost 5 secunde de nebunie greu de explicat, dezgustătoare, cu atât mai mult cu cât a scuipat-o şi pe fata acelui fan, el având o fată de aceeaşi vârstă, fiind şi el tată etc.

Cu câţiva prieteni am o vorbă moştenită de la un scriitor italian contemporan: „Dacă începem cu scuzele, nu mai terminăm niciodată!”. Totuşi, găsesc fenomenul senzaţional fiindcă azi scuzele nu mai ţin, să fim serioşi! Este exact ce ne cere Rică Neaga când discută de colericul nostru Dan Petrescu: „Ce, numai Dan înjură? Să fim serioşi!”. Ca atare, cu minima seriozitate pe care o mai posed, sunt foarte pozitiv când înregistrez o cât de mică intenţie de a se scuza din partea unui semen aflat în greşeală.

În ce priveşte pixul meu, rog să fiu iertat dacă îmi permit din nou să sfidez imputarea la mai multe articole de-ale mele: dom’le, prea faci elogiul eşecului! Voi indispune, probabil, afirmând că m-a curentat cum a comentat Pochettino eşecul în faţa lui Juventus (în cel mai bun meci din „optimile” Ligii): „Sunt mulţumit de felul cum am pierdut!”.

La noi, o mulţime de microbişti l-ar sfâşia… Cum?, în tur, Juve a avut 2-0 în min. 12 şi a încercat să îngheţe meciul, ai refăcut până la 2-2, în retur ai avut 1-0 la pauză şi pierzi în 3 minute… Şi ce dacă ai jucat mai mult fotbal decât cinicii aceia insuportabili? Cum să fii mulţumit? Prezintă-ţi scuzele!… Nu!

Merg mai departe şi scriu că nici Juve nu are de ce să-şi prezinte scuze. E jocul lor din tată-n fiu, sunt cinici, sunt pragmatici, dar o fac foarte bine, aşa le place şi alţii mama nu mai face. Îmi prezint respectul meu, nu mai mult. Nici respectul să nu mai ţină? Şi el e un etc?