Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
S-a întâmplat în Suedia, în secolul 20

Ieri, în Gazetă, Stromberg îi spunea lui Marius Mărgărit că încă nu l-a uitat pe „băiatul acela înalt și puternic, Cămătaru, care ne-a dat gol în preliminariile Europeanului din ’83…”. Când? În ’83 – exact în returul de la Stockholm […]

...

O dandana dramatică 

Ce s-a întâmplat și, mai ales, ce va urma? Conform pixului meu, Viitorul-FCSB a fost un meci cvasiexcelent pentru starea națiunii și noțiunii fotbalistice din Liga 1, un meci care, dincolo de ritmul său, de ambițiile, copilăriile și gafele sale, […]

...

Pixul meu dansează lângă Rashford 

În minutele acelui miez de noapte, când Andrei Niculescu îi întreba pe Ilie și Gabi care surpriză e mai mare, Ajaxul sau United – m-a sunat cel mai fan „cormoran” dintre prietenii mei, dar și dintre prozatorii români, ca să […]

...

Mai facem și de-astea, vorba lui Hagi

Sunt toate șansele ca în vârtejul și vertijul comunicărilor noastre să nu se dea importanță scenei de pe stadionul „Nicolae Dobrin” din Pitești (100 spectatori), aceea din min. 79 al meciului FC Hermannstadt-Viitorul; după ce Eric, cu un șut cam […]

...

O Simona Halep elegantă

Chiar dacă nu intră în obișnuințele de fiecare zi, țin azi să salut apariția unui cuvânt nou în viața frazelor noastre scrise pe hârtie sau pe sticlă. Explicând despărțirea de ultimul ei antrenor, Simona Halep a folosit – pare-mi-se, pentru […]

...

Nonpenaltyul din minutul 85

Când eroul zilei e un tuşier!

Permalink to Nonpenaltyul din minutul 85
vineri, 23 februarie 2018, 7:53

Nu ştiu câţi au conştientizat (al naibii verb!) că, luni, Gazeta noastră ne-a dat un număr de colecţie. La concurenţă cu prima pagină care titra „Gafe de România” pentru derby-ul Dinamo-FCSB, ultima era în întregime dedicată unui arbitru de tuşă. Un tuşier?

Da, Mihai Marica, tuşierul de la Voluntari – U Craiova, cel care în min. 85, la 1-0 pentru olteni, l-a convins pe „central” că penaltyul acordat ilfovenilor nu a fost penalty şi „centralul” s-a răzgândit; cu siguranţă, o răzgândire e un eveniment care merită o pagină, un scandal şi o dezbatere de două nopţi, cu îndelungi relări ale fazei până la milimetru şi vârful bocancilor.

Cele mai autorizate competenţe în arbitraj – Ion Crăciunescu şi Cristi Balaj – au concluzionat că faza era extrem de dificilă şi că n-a fost… Fie că portarul a jucat mingea, fie că atacantul a căzut înainte de contact, „centralul” nu a putut vedea exact ce s-a întâmplat şi e foarte bine că tuşierul a intervenit. Dar nu era el prea departe? Aici e aici.

Eroul zilei, chiar la 45m distanţă, zicea că a văzut perfect cum că Mitrovici atingea balonul cu talpa şi nu faulta. După care devenea liric: „Trebuia să-i spun că nu a luat decizia corectă. Era un coleg de-al meu pe care trebuia să-l ajut. Eram absolut convins că n-a fost penalty”.

„Perfect”, „absolut”, chiar „coleg” sunt termeni încântători în meseria asta complicată, totuşi observaţia lui Balaj are puterea ei: de la distanţa aceea, Marica nu putea să vadă mingea, ci doar jucătorul care cădea înainte de contact. E un detaliu care nu anulează sentimentalismul lui Mihai Marica, dar ne poate consolida în refuzul nostru, al câtorva, de-a gândi în certitudini, în absolut şi perfecţiune, mai ales în sport.

De aceea mă întorc la celălalt erou al meciului, la Claudiu Niculescu. Era negru ca orice antrenor căruia i se fură un penalty în min. 85… Era şi el scandalizat de distanţa de la care tuşierul a putut să vadă că n-a fost… Era… Era… Era în toate stările, mai puţin în una, aceea pe care încă mai am naivitatea s-o socotesc esenţială. Ea suna brusc la capătul furiilor sale: „Nu vreau să spun vorbe tari fiindcă nu-mi stă în caracter”.

Nu-l idealizez. Ştiu că orice fotbalist de calitate – cum este şi a fost Claudiu – ştie ce este o vorbă tare, şi o poate „practica”, dar să o stopeze, să aibă grijă să o înfrâneze invocând ce?, caracterul său!, e la fel de rar ca un tuşier pălit de perfecţiune. Cine se mai gândeşte la caracterul său şi îl mai ia în seamă la 0-1 în min. 85? Accept să mi se râdă ironic în faţă pentru această imprudentă, dar deloc candidă frază finală.

Comentarii (7)Adaugă comentariu

vasco (42 comentarii)  •  23 februarie 2018, 10:48

D-le Cosasu,de multi,multi ani am o parere foarte buna despre ceeace scrieti...dar,cu respect,constat ca in ultima vreme intrati in capcana analizarii de jocuri,faze,jucatori ,arbitraje,etc.dontr-un fotbal,cel romanesc,atipic:Asta ca sa nu zic unic.De ce spun asta?Pentru ca vorbi despre ȚcalitateȚin acest fotbal romanesc e prea mult.Aseara in meciul FCSB_Lazio s-a vazut odata in plus ca nu avem nici un fel de valoare,ca totul e un simulacru,de la jucatori care nu stiu sa faca o preluare cu om la marcaj sau sa dea o pasa de mai mult de trei metri,pana la antrenori,oameni de ȚfotbalȚgen stoica mihai si terminand cu caricaturi care se pretind patroni,care seara declara si declama castigarea Europa League iar dimineata ..se fac de ras spunand tot felul de prostii...Cam despre ce fel de calitati se poate vorbi in fotbalul romanesc,calitati care sa merite analize savante ca si cum ar fi un fotbal real?Cu respect.

gicu (206 comentarii)  •  23 februarie 2018, 11:29

Sanatate, maestre!

ovidiu_3003 (138 comentarii)  •  23 februarie 2018, 23:03

...da...pe C.N. l a furat arbitrul...

itu52 (23 comentarii)  •  24 februarie 2018, 10:13

Sunt un simplu telespectator, dar de la primele reluari am observat poziția tușierului(se observă în fundal deplasarea sa), vedea perfect printre cei doi protagoniști, era pe bisectoarea unghiului traiectoriilor de deplasare a jucătorilor. Niculescu nici acum nu s-a dumirit, mai mult face aluzii care-l discreditează. Tușierul a reacționat rapid, nu a avut timp să se consulte cu altă persoană. Bănuiesc că a purtat în cască un dialog de câteva secunde numai cu centralul și la invitat la consultări. Exclud și varianta telepatiei, pentru că bâjbele lui Crăciunescu și Balaj după zeci de reluări pentru stabilirea adevărului, au depășit cu mult timpul deciziei. Niculescu greșește săracul dimensiunile terenului de fotbal, nu numai gândirea. De la o tușă laterală la alta sunt 50 m, disputa era un pic mai în lateral de stâlpul porții, tușierul se afla la 2-3 metrii în spatele orizontalei pe minge. Concluzia, era la cel mult 40 m, a reacționat înaintea reluărilor, a fost cu ochii pe minge, protagoniștii veneau în unghi, aproape sincron au lovit mingea, portarul cu crampoanele, contactul a fost întâi pe minge apoi între ei. Asta e logica. Fanteziile lui Niculescu ... era la 60-70 m(cred că și el era mai aproape), cum a văzut printre picioarele fotbaliștilor, paranormalul deciziei, cineva l-a determinat, probabil un purtător de coarne, coadă și copituțe. Un lucru e cert, dacă nici după o săptămână, nu s-a lămurit, înseamnă că refuză logica lucrurilor și are nevoie de o minivacanță. Păcat, se pare că interiorul lui poartă mai mult zbucium decât înșelătoarele aparențe.

Observator (87 comentarii)  •  25 februarie 2018, 9:10

Respect, Maestre! O.

Andrei F (8 comentarii)  •  27 februarie 2018, 15:05

Pai de fapt si tusierul greseste...De cand conteaza cine loveste primul mingea daca nu este nici un fault intre jucatori?De ce era penaltiy daca atingea mingea celalalt jucator-cel de la Voluntari-primul?De aici incep dubiile...Pentru ca de exemplu Craciunescu a spus ca amandoi jucatorii lovesc in acelasi timp balonul...Apoi si daca portarul Craiovei loveste mingea asta inseamna automat ca nu a fost penalty-Nita si Coman au facut un 11 m cu mingea in mana...-?Si Niculescu a fost scos din minti de vorbele arbitrului care a spus ca el a fost convins ca a fost penalty...Deci ,daca ne luam dupa cunoscatori s-a luat o decizie buna dar aducandu-se argumente gresite...

Comentează