…Și nu uitați de avertismentul lui Chivu!

Apropo de cei 3 români de la Praga

Să fim noi sănătoși, dar iar ne-a căzut pe cap o problemă: Sparta Praga. Nu mă așteptam. Cu Niță acolo, avem 3 români într-un „11” care, orice mi s-ar spune, e pe aici, pe aproape, în Europa noastră cu ale ei campionate și clasamente pe care, fie și cu litere mici cât niște furnici, le căutăm săptămânal în paginile externe ale Gazetei.

Cehia a fost rar printre ele. Nu știam decât că în clasament Sparta Praga e departe de liderul Viktoria Plzen, cea care ne mâncase puțintel sufletul. Când a plecat la Sparta Vătăjelu – cel pe care îl pusesem acum 2 ani după Săpunaru în Ancheta pe 2016 – săptămâni lungi nu am auzit de el de parcă ar fi fost vorba de Ivan la Krasnodar.

Cu Stanciu a fost mult mai multă vorbărie și mirare: le dăduse cele două goluri care făceau 10 milioane cu care l-a cumpărat Anderlecht; oricât i-am ținut pumnii, nu i-a înnebunit pe belgieni, nici pe noi fie vorba, dovadă că în Ancheta Gazetei pe anul trecut, Stanciu nu există. După lungi tratative, belgienii l-au vândut la jumătate din cât i-a costat și am citit de curând, conciși, că cehilor le place cum se mișcă Stanciu. Sincer vorbind, m-a mișcat și pe mine, demult îndrăgostit de cehi, de la hochei până la Snejk și Kafka. Cu Niță se schimbă povestea. Nu se aștepta mai nimeni ca patronul lui să ia 2 milioane. Un patron care nu se pricepe decât de la mijlocași în sus și îi cam disprețuiește pe portari, în timp ce Niță salva echipa nu o dată și nu lipsea din preferințele anchetei anuale. Subscriu la toate laudele lui Radu Paraschivescu la adresa lui Niță, adăugând un detaliu: bunul-gust cu care Niță, în interviul lui admirabil din Gazetă, l-a tratat pe patron. Nici vorbă despre acesta! Impecabilă paradă.

Acum, cu 3 români la Sparta Praga, ar fi normal să ținem la ea cât la turcii lui Șumudică, de pildă; e discutabil dacă cehii vor avea în comunicare verva lui „Șumi”. Totuși, problema e la un nivel mai înalt, și anume aceea formulată memorabil de Cristi Chivu, nu demult la Digi; nu i s-a dat importanța cuvenită, deși venea de la ultimul fotbalist român de rezonanță internațională. Chivu a adus un nou punct de vedere în privința destinului atât de complicat al alor noștri, afară: în România orice jucător bun e cocoloșit, e îndrăgit, are prieteni – ei bine, afară nu!

„Afară nu ai prieteni. Între fotbaliști nu există prietenii pentru că e pe bani. Nimeni nu o să te pupe în fund de dimineață până seara și să-ți spună ce să faci.” E dur. E cea mai dură viziune despre noi înșine în lumea de azi care e pe bani. Ceea ce am pus între ghilimele ar trebui afișat în toate birourile noastre de impresariat și chiar în aerogara de la Otopeni.