Dar Modrici, dar Eriksen…?

Asta dacă vrem o distracție serioasă

Nu-mi este clar de unde a scos Mutu ideea asta de „duș rece necesar” cu care ne-ar fi omenit olandezii. De ce era necesar? Fusese o prea mare fierbințeală după cele trei meciuri fără eșec ale naționalei lui Contra, după distracția – așa s-a caracterizat – din meciul cu Turcia? De acord, a apărut un spirit nou în atitudinea echipei, dar materia (păi nu vorbim mereu de filozofie și în fotbal?) a rămas aceeași.

Materia adică valoarea în valută. Fie și jucând ceva mai dezinhibat, scorul acesta putea fi și pe vremea lui Daum… Iertați-mş, dar nu exagerez. La 2-0 pentru Olanda, l-am auzit pe comentator evocând cu elan amicalul acela cu Chile în care reveniserăm și biruiserăm de la 0-2. Nu scăpăm de Daum. Prin urmare, s-a ajuns la 0-3 și nu-l voi uita pe domnul Advocaat care, în minutul 85, cu o veselă decepție, s-a luat cu mânile de cap la ratarea unui 4-0. În final, tot dânsul a apreciat că s-a născut o nouă echipă a Olandei, căci nu e deloc ușor să marchezi în deplasare 3 goluri României. Mă rog, mă rog…

Și mai aproape de adevăr cred că s-a exprimat ziaristul olandez care a scris așa: „România a fost prea slabă pentru a profita de slăbiciunile defensivei noastre”. E cea mai corectă analiză a meciului, cea mai igienică dacă e vorba de duș.

Pentru a ne mai spăla de păcatele naturelului nostru simțitor, aș reveni la așa-zisa distracție din meciul cu Turcia, transmis la ora turului din barajul Croația – Grecia. 3-1 la pauză, 4-1 final, aia, da, distracție serioasă, în toată puterea cuvântului. Cu un mijloc formidabil Modrici-Rakitici care mă făcea de râs în propriii mei ochi. Adică ce? Îi vedeai prima oară? Nu știai ce pot la Real, la Barca? Ba da, dar parcă niciodată ca aici, împreună! Mă uitam la Modrici, era peste toți, se „omora” fără greș, mă fermeca, mă adusese în starea aceea de dulce confuzie în care îți impuți că nu l-ai pus niciodată lângă cei mai mari, acolo unde îi e locul.

De ce se acceptă că nu e niciodată Balon de Aur, măcar pe podium, lângă un Ronaldo, lângă un Messi…? Hai, hai, termină cu întrebările de copil incompetent! Așa am și făcut, fiindcă, la câteva zile după, mi-a apărut Eriksen în barajul cu Irlanda. Iar am căzut într-o criză. L-am citat nu o dată, dar prea grăbit, nici pe el nu l-am slăvit cât trebuie, unde mi-a fost pixul? Ți-a fost teamă că exagerezi? Păi, cât face Neymar și cât Eriksen? Vai, câtă nedreptate domnește și în fotbalul lumii!