Anderlecht e pe zero. În Liga Campionilor

Pe șleau - cu sau fără Stanciu și Chipciu, echipa nu merge

Așa să fie? Așa cum susține Lucescu? „Chipciu și Stanciu sunt peste tot ce are Anderlecht”. Nu exagerează? Înainte de a pune la îndoială ideea, trebuie să recunoaștem că nu ne-a trecut prin minte.

În tot mai aprigele discuții despre soarta celor doi, balansând între ironie și anxietate, opinia lui Lucescu e incontestabil originală. Ea ne întoarce spre ceea ce până acum nu am prea luat în vedere: cum joacă echipa asta, singura campioană europeană en titre în care își găsesc (sau nu) locul doi fotbaliști români? Pe șleau, joacă slab, joacă mediocru, atât în campionat, cât și în Liga Campionilor.

Întregul 11 e pe zero – și nu doar la figurat. După 4 etape ale Ligii, Anderlecht, în grupa ei, e ultima cu zero puncte – „performanță” bizară, atinsă doar de Benfica și Feyenoord. Nici cum de APOELNicosia. Desigur, grupa B, cu PSG și Bayern, e grea, foarte grea chiar la bugetul belgian, totuși, totuși, de trei ori totuși!, e inacceptabil 0-9 în turul și returul cu PSG. Să iei la Paris 5 boabe dintre care 3 ale aceluiași Kurzawa, care nu e Neymar sau Cavani, mă obligă să fiu lucid și să afirm că așa putea încasa și FCSB-ul nostru, apăsat cum sunt și azi de amintirea acelei inscripții: „Respect Anderlecht” de pe vremuri, din Ghencea, după celebrul 3-0 al Stelei. Căci avem ceva bibliografie cu Anderlecht…

Ca atare, dând cumva curs ideii lui Lucescu, mă gândesc că Stanciu e indiscutabil peste Teodorczyk, iar Chipciu e cel puțin de clasa lui Hanni. Mă pun în pixul oricăror ziariști polonezi sau algerieni care pot deplânge și ei că băieții lor, conaționalii lor, sunt ținuți pe tușă, persecutați ca rezerve, permanent instabili pe posturile lor. Vreau să spun că e cazul să fim cât mai puțin moromețieni, adică obsedați de ce vor face copiii la oraș, cum le vor mânca inima străinii. Niciun flăcău din Siliștea Gumești nu urma să aibă ca meserie aceea de fotbalist, încă departe, peste mări și țări.

La toate câte li se întâmplă azi, pe acolo, unui Tătă, unui Chiri, unui Roti, știți ce le-ar fi spus nea Ilie? I-ar fi făcut de zăpăciți… E cazul să ne trezim – suntem într-o lume în care patronul, rău enervat, e gata să-i dea el Milanului un milion de euro, ca să îl scape de Stanciu ca după aceea să se laude că l-a dat pe 10 la Anderlecht.