O pasionantă harababură

...de ce-am ținut cu Venus în finală

E o veche meteahnă a microbistului român să nu discute decât despre ai săi, ignorând adversarii; devii suspect dacă întrebi: „Și ce-a făcut, mă rog, Muguruza?”. Înseamnă că vrei să o aperi pe Halep, cu cele două zile proaste ale ei, invocând și jocul prost al rivalei. Nici vorbă. Vreau doar să pun în evidență că acest Turneu al Campioanelor a fost exemplar pentru actuala harababură a valorilor în tenisul feminin.
La urma urmei, o simpatică și chiar pasionantă harababură, cu tot ce înseamnă asta – fluctuații de formă de la o zi la alta, surprize mai mult sau mai puțin dubioase, prea puține meciuri curat senzaționale, în schimb spectaculoase răsturnări de scor provenite din presiunea combinată cu o vizibilă oboseală a sfârșitului de sezon; lângă Wozniacki nu au scăpat cu bine decât semifinalista Garcia și Venus Williams, bomba finalei. E dovada impecabilă a acestui adevăr, valabil și pentru Halep: nu numai ea, dar și oricare dintre cele șapte putea pierde sau câștiga la adversare. Mi se pare mai important decât a stabili, și încă incontestabil, cine e cea mai bună din lume, azi.

Bine, nu e Halep, ea e doar prima în clasamentul mondial pe puncte, dar nici Wozniacki, căreia i se cere și ei un Mare Șlem, pentru a fi valabilă într-o consacrare fără obiecții. Nu pot ascunde ce mi s-a întâmplat cu ea: după ce am văzut ce a făcut în grupe cu Halep și Svitolina – la amândouă având un set cu 6-0…- nu m-am îndoit că turneul va fi al ei. Meciul pierdut la Garcia nu m-a tulburat, era deja calificată, având socotelile ei. Ce a făcut cu o Pliskova mai rigidă ca niciodată mi-a confirmat forma ei și competența pronosticului meu. În finală, mi-am învins vanitatea și am ținut cu Venus; vă explic imediat de ce: înaintea finalei, dimineața, în lift, un tip cu care am doar relații de bărbie m-a luat direct și intim: „Ce părere ai de hoașca aia, cum s-a strecurat până în finală?”. Eu nu dau în lift consultații lingvistice și nici morale.

Am fost precis: „Mie îmi place… seamănă, ca siluetă, cu Olive a lui Popeye Marinarul…”. La parter, mi-a formulat sfidător: „Adică eu nu știu cine e Popeye Marinarul?”. În tot timpul finalei am ținut cu Venus, i-am ținut pumnii în setul doi când venea de la 0-5 la 4-5… Dacă ar fi câștigat, cum i-ar fi umilit pe toți imbecilii? Liniștește-te, imbecilii nu pot fi umiliți.