O remontadă halepică

Articol scris joi dimineață, înaintea semifinalei și o victorie asupra nihiliștilor

Acceptăm în limba română adjectivul „halepic” de pe prima pagină a Gazetei? L-am citit prima oară, nu mi-a trecut niciodată prin pix, îl tot încerc la ureche, e un adjectiv necunoscut – ce facem cu el? Îl preluăm, îl vom mai folosi? La primul eșec al Simonei, nihiliștii, cei care abia așteaptă un eșec, ne vor da cu el în cap. „Halepic” – ne vor întreba rânjind – nu vine de la ha, ha, ha…?

Nu m-am temut niciodată de nihiliști. I-am disprețuit. Ei vor să se hăhăie mulțumiți după fiecare eșec al unuia de-al meu. Ei habar nu au ce înseamnă sportul, performanța, frumusețea unei remontade. Mie în sport nimic nu îmi place mai mult decât o remontadă, o întoarcere a unui scor și a unui destin. Halep a câștigat un meci nu numai împotriva Svitolinei, ci și împotriva nihiliștilor de pe email-uri. Sigur că nu le va închide gura, dar măcar i-a călcat binișor în picioare, ca să mă exprim și eu cât de cât agresiv.

Remontada ei este „un scenariu incredibil” – așa cum apreciază L’Equipe – mai ales pentru noi. Vai, nu pot găsi în ultimii ani o asemenea performanță la un sportiv român! Nu suntem obișnuiți – ba, dimpotrivă! – cu o astfel de rezistență mentală în fața unui eșec care, la mingea de meci a adversarei, se vedea cu ochiul liber și trist, ca iremediabil. Că a avut și noroc? Și de ce, mă rog, nu ar fi avut dreptul la puțintel noroc în numele acestei forțe mentale? Dur cum îl știm, Țiriac i-a cerut ca în semifinală să mai joace și tenis… În fond, era un fel de a spune că meciul acesta a fost, mai întâi de toate, o invizibilă, dar indiscutabilă luptă psihică. Simona, ca să ajungă la acel, da!, incredibil 6-0 în setul 3, a zdrobit-o psihic pe Svitolina în tie-break-ul setului 2, revenind de la 2-4.

Când discutăm despre mental, nu obișnuim niciodată să ne uităm la adversar. E parcă pentru prima oară când am găsit în Gazetă un articol separat despre învinsă. Cu tenisul ei de certă clasă, întru totul redutabilă în fața oricui, Svitolina nu putea spune mai mult de „Asta-i viața, așa e în tenis…”. Poate vom afla ce-au scris ziariștii ucraineni despre eșecul ei. O vor face praf? Ce, ei nu au nihiliști? În ce mă privește, pentru a-mi păstra buna dispoziție, aș accepta, azi, timp de câteva ore, până la semifinală, expresia năzdrăvană din titlu: „O remontadă halepică” cu precizarea că acest articol a fost scris joi dimineață, înainte de semifinala cu Pliskova. Orice s-ar întâmpla – chiar un eșec -, totul rămâne valabil și, normal, supus contestării.

La închiderea ediției, după semifinală: asta ține numai de miracol? La câte greșeli neforțate a făcut Pliskova – de trei ori mai multe decât Halep -, iar să vorbim de noroc? Halep nu e cea mai bună din lume, dar mentalul ei poate să o dezechilibreze și pe a doua favorită, chiar preferata lui Wilander pentru calmul ei.