Abruptele noastre două reprize

Reghecampf a spus-o clar înainte de meci: „Nu ar fi o tragedie dacă nu vom câștiga cu Dinamo”. Glumeț cum mă știu de o viață, l-am întrebat, imediat, în gând: „Dar dacă pierdeți cum va fi? Va fi o comedie?”. […]

Reghecampf a spus-o clar înainte de meci: „Nu ar fi o tragedie dacă nu vom câștiga cu Dinamo”. Glumeț cum mă știu de o viață, l-am întrebat, imediat, în gând: „Dar dacă pierdeți cum va fi? Va fi o comedie?”.
Nu am fost departe de adevăr. Prima repriză a fost aproape o comedie a erorilor în pase, preluări și marcaj. Steaua a condus fulminant din secunda 9 și vreo jumătate de oră am zis că va face scor, Dinamo fiind incapabilă să lege trei pase și vreo acțiune în atac; ca deodată, după prima acțiune, târziu, să se trezească și să găsească chiar un penalty și imediat să facă un 2-1 pe care îl putem numi, dacă tot vrem să facem estetică la un meci, tragicomic.

În repriza a doua, brambureala s-a liniștit la 3-1 pentru Dinamo când Nemec a râs de Tamaș și Niță, după care în ultimele 20 de minute Dinamo a jucat, într-o veselie, un fotbal chiar spectaculos. Steaua era groggy, nici tragică, nici comică, – dar cum?

Tot Reghe ne-a lămurit, calm, după meci: „Steaua e în criză”. Dacă o spunea Balint sau vreun răuvoitor odios din presă, MM îl făcea praf. Totuși, momentul cel mare tot patronului îi aparține. Pentru prima oară l-am surprins emoționat sau comoționat, domnia sa declarând că după 3-1 nu a mai rezistat și s-a dus să vadă un film turcesc.

Declarația nu are precedent – asta în condițiile în care Claudiu Niculescu a putut fi ca un becalist fericit, adică să privească victoria lui Dinamo fără emoții. Să surâzi o săptămână, până la meciurile din Europa League…

Acolo, lucrurile vor sta cu totul altfel. Acolo, nici Steaua și nici Astra nu-și vor putea permite să facă două prime reprize atât de proaste ca la București cu turcii și la Viena, cu Austria. Problema asta – a primelor noastre reprize amărâte – se întinde de la națională (mai ieri cu Polonia) până la acest 3-1 de alaltăieri când și una, și cealaltă au jucat ceva fotbal tot câte o repriză.

„Intrăm greu în joc” se îngaimă ca explicație la caracterul abrupt al celor două reprize. Aceste contraste au „avantaj” pervers: adversarii – la care continuăm să nu ne uităm atent – ne iau de proști, reduc motoarele după pauză, convinși că un 1-0 le e suficient. Și astfel reușim, magnific, să-i mințim și să câștigăm cu 2-1…

Cel puțin cu Villarreal, șoalda asta nu o să țină, chiar dacă, vorba abruptului patron, le suntem superiori și ne vom califica de pe primul loc în grupă. Vă întreb din nou: știți ce face în grupa ei Sparta Praga…?