Întrebările unui City – Barca

Panduru victorios în meciul Pep contra Pep

vineri, 4 noiembrie 2016, 7:37

Nu-mi aduc aminte de când nu am mai văzut-o pe Barca tăvălită ca în repriza a doua la Manchester. În prima ajunsese la o posesie de 78-22, Messi marcase ca în marile lui filme, City – până a egalat abia în minutul 39 – a jucat la fel de inhibată ca Pep pe banca lui. Era de înțeles. După acel 0-4 din tur (îmi mențin ideea: un 0-4 nu prea sever), niciun fan Guardiola ca mine, de pildă, nu ar fi vrut să fie în pielea lui. Ce s-a întâmplat în pauză, la vestiar, nu se știe – nu o știe nici Basarab Panduru (revin imediat la el). Cert este că a fost altceva, deși la golul de 2-1 al lui De Bruyne, Pep nu a sărit deloc de pe banca sa. Absolut deloc. De necrezut.

Nu se bucura? Mai degrabă cred în explicația unui amic de după meci: nu s-a clintit la 2-1 fiindcă nu era convins că poate rămâne așa… Abia la 3-1 și-a dat drumul și a vibrat îndelung din toate încheieturile. Da, în acest meci Pep contra Pep, să lăsăm psihologismele, dar nu și fotbalul, acela care ne cere apăsat să observăm că Barca înainte de toate a jucat fără Iniesta. Eu când aud că Iniesta e cel mai bun fotbalist din lume, nu ridic a mirare nici măcar o sprânceană.

Totuși, chiar fără Iniesta, Barca a făcut acea primă repriză copleșitoare și atunci – repet – ce s-a întâmplat după pauză? Chiar Panduru recunoaște că nu știe, însă tot el e cel care înainte de meci a profetizat: nu îndrăznește să discute atacul indiscutabil, dar o apărare cu două mari absențe va încasa două trei goluri. M-a lăsat paf. Și Andone, lângă el, a dat scorul: 3-1 pentru City. Nici Pep nu ar fi cutezat să declare… Ce bine ne pricepem pe plan mondial!

Și mai e ceva, cel puțin pentru mine, membru de rând în mulțimea care adoră Premier League: de ani de zile ni se impută că prea ne uităm la englezi, că nu înțelegem superioritatea ligii spaniole și a Bundesligii în fotbalul de finețe și rigoare, captivați de încrâncenarea și pasiunea cu care se joacă pe insulă. O pot recunoaște – nu dau un United – Liverpool pe nici un Real – Valencia, dar ce fac la un asemenea City – Barca? Țin cu Premier League sau cu Messi, Suarez, Neymar tot ai mei? Brutal, dar realist, țin cu lira sterlină sau cu euro? Fugi de aici cu asemenea vulgarizări! Țin cu fotbaliștii geniali salarizați inadmisibil de abuziv. Pace lor, cum ar spune tricoul 10 de la San Lorenzo, Papa Francisc.

Comentarii (14)Adaugă comentariu

MakeMakensen (23 comentarii) • 4 noiembrie 2016, 11:03

Domnule Cosasu, Barcelona are din punctul meu de vedere o uriasa problema la Busquets. Impecabil intr-o vreme, este cel mai bun mijlocas de acoperire pe care l-am vazut vreodata, dar sunt deja vreo doua sezoane de cand paseaza mai des la adversari decat la Messi. Greoi la primul gol, pierde mingea cand nu trebuie, face faulturi unde nu se fac... Apoi Premier League... eu personal prefer oricand un Betis-Sevilla in loc de un Liverpool-Everton. Chestie de gust..

MakeMakensen (23 comentarii) • 4 noiembrie 2016, 11:13

Domnule Cosasu, pentru mine punctul nevralgic al SuperBarcei este Busquets. Cel mai bun mijlocas de acoperire pe care l-am vazut vreodata, de vreo doi ani paseaza mai des la adversari decat la Messi. Greoi la primul gol, pierde mingi cand nu se cade , tot mai lent si lipsit de concentrare. Cat despre Premier League, ma numar printre cei care cred ca vorbiti din amintiri, nu mai e deloc aceeasi nebunie care era acum un deceniu. Un Betis-Sevilla e cu mult mai intens decat un Liverpool-Everton, pariu, pe vazute

Emilian (30 comentarii) • 4 noiembrie 2016, 11:53

Cheia succesului lui City cred ca a fost strategia lui Pep: pressing ucigator incepand din careul Barcelonei! In ciuda procentajului bun avut de Barcelona la posesie, catalanii ieseau foarte greu din aparare. Nu cred ca Barca a mai avut in fata un adversar care sa-i faca un astfel de pressing. In meciul de la Barcelona sa nu uitam ca situatia s-a dezechilibrat odata cu gafa lui Claudio Bravo.

gicu (305 comentarii) • 4 noiembrie 2016, 12:28

Sanatate, maestre!

lucian (1 comentarii) • 4 noiembrie 2016, 13:13

Nu cred ca Man Cirty a castigat meciul, ci mai degraba Barca a pierdut. A doua repriza a scos in evidenta mai clar ca fundasii laterali nu sunt inca la nivelul dorit (Sergi Roberto aproape ca mergea pe teren, el teoretic era urmasul lui Xavi), Digne inca nu e cel ce trebuie sa fie, se vede ca lipseste Jordi Alba. Busquets e clar intr-o scadere de forma, dar mai slab mi se pare Andre Jomez, care din momentul in care a venit se vede ca mai mult se ascunde de minge, mi s-a parut cel mai slab jucator de pe teren.

Anonim (112 comentarii) • 4 noiembrie 2016, 13:30

Maestre, nu inteleg cum puteti fi in egala masura fanul lui Pep si al lui Mourinho (prin extrapolare, intrucat sunteti suporter al lui United), sau, de asemenea, sa-i agreati in egala masura pe Pep si ai lui (pe acestia din urma tot prin extrapolare) si pe cei din atacul catalanilor! Un United-Liverpool este clar peste Real-Valencia; de asemenea, un Liverpool-Everton este mult, mult mai interesant decat un Barcelona-Espanyol sau Sevilla-Betis (ultimul fiind dominat de istericale, in teren si in tribune). Intr-adevar, o chestie de (prost) gust! Ajax-ul meu nu a avut probleme cu Celta, iar Villareal s-a acoperit de rusine cu turcii de la Osmanlispor; daca adaugam rezultatele celor doi granzi din Liga Campionilor si stilul in care s-a impus Atletico, putem concluziona ca a fost o etapa neagra pentru cluburile spaniole! A.

Jean-Paul (35 comentarii) • 4 noiembrie 2016, 14:05

Nu vreau sa sugerez neaparat ca Barcelona are inca un respect bine motivat pentru Pep si ca de aceea a pierdut partida. Daca as fi adeptul acestei idei as spune ca si in primavara lui 2015 in ChL, Barca a castigat cu 3-0 cu Bayernul lui Pep la Barcelona acasa, dar a cedat in deplasare la limita. Primul gol al englezilor, inscris de Gundogan a avut la origine pasa neglijenta a lui Sergi Roberto care a ajuns la adversar in loc de propriul coechipier, fiind un adevarat cadou. Sa va spun un secret: am pariat la stanleybet 2 la pauza si 1 la final. Eram convins ca jucatorii Barcei nu uita ce datoreaza lui Pep. In alta ordine de idei, insusi Pep stia cum se poate combate jocul de posesie al fostilor sai elevi. Si ca sa fiu sincer pana la capat, inainte de a egala M City, scorul putea ajunge si 3-0 pentru MSN, daca ne amintim de ratarile lui Suarez si Neymar, la scorul de 1-0 pentru ei. A contat, pe undeva, absentele lui Iniesta, J.Alba,sau Pique, dar, cred eu, Barca nu si-a propus sa se intoarca cu puncte de la Manchester.

MZM (26 comentarii) • 4 noiembrie 2016, 14:34

Ceea ce jucat City in a doua parte a jocului depaseste orice inchipuire. Nu credeam ca se poate, pareau in transa: pressing naucitor, absolut descurajant pentru adversari, pase rapide, precise si surprinzatoare, viteza de joc fantastica, efort fizic supraomenesc, spirit de sacrificiu asijderea!! Sunt si raman in continuare fan al celor de la Barca, dar in acest joc, in repriza secunda, mi-a fost putin mila de ei. Se uitau nauciti la adversarii lor si nu-si credeau ochilor. Parea ca nici Pep nu intelegea si nu credea ce vede!... Privind finalul, mi-am amintit de un maraton (cred ca de la New-York), desfasurat cu multi ani in urma, in care un concurent, marele favorit (nu mai retin numele personajelor) a condus plutonul tot timpul, de la cap la coada, dar a fost depasit pe ultimii 50... de centimetri! Adica a alergat, singur, 42 de km. si 195 de metri, fiind invins, in extremis, de un englez, practic necunoscut care a stat cam la coada plutonului 80% din timp, a alergat in ritmul lui, constant si a recuperat sistematic si implacabil metru cu metru. Mi-l amintesc si azi cum alerga leganat, cu picioarele usor strambe si cu a o sapca alba cu un cozoroc ridicol de lung, care-i accentua aspectul de gascan sleampat, epuizat si desfigurat de efort. La interviul final, favoritul, deci cel de pe locul 2, naucit si dezolat, nu a putut sa igaime decat atat: "FERITI-VA DE FINISUL BRITANIC!"