Din țara lui „aveți puțintică răbdare”

Cu privire la diagnosticul lui De Lucas și Ryde

Marțea trecută, într-o Gazetă dominată de cele mai contrastante evenimente – bucuria victoriei bucureștene de la Budapesta și tristețea decesului live al lui Patrick Ekeng – își mai găseau totuși locul declarațiile a doi sportivi străini care își câștigă existența în România. Amândoi se întâlneau într-un diagnostic precis, imposibil de ocolit. Un fotbalist, Pablo de Lucas, un bătrân al Viitorului, îi spunea tranșant Iuliei Iordache: „Nu există răbdare pentru nimic – asta caracterizează campionatul românesc”. Un antrenor de handbal, selecționerul echipei României, suedezul Tomas Ryde, avea o vehemență în plus: „Voi, românii, nu aveți răbdare, nu gândiți pe termen lung, vreți totul imediat și dacă nu îl obțineți, gata, înseamnă că e dezastru. Nu, nu e așa!”.

Firește, nu le auzeam pentru prima oară. Din copilărie știm de la Trahanache acel: „Aveți puțintică răbdare…”, ca atunci să ajungem la crâncena îngândurare din finalul Moromeților lui Marin Preda „Timpul nu mai avea răbdare”. La noi până și timpul e nerăbdător. Așa e, degeaba ne spune suedezul că nu e așa. Cu toată rigoarea, nu suntem suedezi. Dacă nu avem imediat succes, alternativa nu e decât dezastrul. Andrei Pleșu mergea până într-acolo încât ne punea pe seamă chiar o euforie a dezastrului – adică ne-am simțit bine în catastrofe, avem o voluptate în a le anunța și o grabă în a le trăi sub semnul acelui nesmintit orgoliu: „Eu ți-am spus că o să ne ia dracu'”. Adevărul e că a avea răbdare în România atrage multe riscuri în fotbal și nu numai. Și De Lucas, și Ryde ar trebui să știe că răbdarea, la români, nu e o virtute indiscutabilă. Ea, de cele mai multe ori, poate fi repede judecată ca o lașitate, ca o lene morală, ca o supunere netrebnică și, mai ales, ca o indiferență nerușinată.

Analizând responsabil aceste riscuri, le-aș explica lui De Lucas și Ryde că răbdarea, oricât de puțintică, ne va mai fi străină multă vreme. Nu vom fi suedezi, dar nici olandezi. Care olandezi? Aceia din pagina 17 a aceleiași Gazete de marți. Aceia de la Ajax, care au pierdut titlul de campioni în ultimul meci, remizând neașteptat cu penultima clasată. Antrenorul lor, Frank de Boer, a declarat incredibil de concis: „Suntem atât de triști că nici nu mai putem vorbi”. Nouă ne-ar fi imposibil.