Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

Nu m-am născut ca să fiu corespondent de război

Printre explozii, masacre și asigurări că va fi bine

Permalink to Nu m-am născut ca să fiu corespondent de război
vineri, 25 martie 2016, 7:34

Bine, vom trece de 3 ziduri de protecție înainte de a ajunge la porțile stadionului. Foarte bine, vom intra într-un filtru pentru a se detecta dacă avem obiecte metalice; Nu posedăm – atunci, abia atunci vom fi minuțios controlați corporal; Dacă nu ni se găsește nimic ascuțit, putem intra pe stadion și să ne așezăm pe locurile noastre ca să îi vedem liniștiți pe artiști. Liniștiți? Foarte liniștiți fiindcă elicoptere și drone vor supraveghea totul din aer. Vom pleca încântați nu doar de meci, ci, mai ales, fiindcă nu am sărit în aer și am scăpat încă o dată cu viață.

Nu ar fi imposibil – așa cum suntem făcuți – să ne mai placă fotbalul chiar în condițiile astea, cu stadioane prefăcute în buncăre sub cerul senin. Cred că am dreptul la ceva sarcasm, fiindcă anul trecut, după atentatele de la Paris, când ne băteam capul dacă vom cădea cu Anglia într-o grupă la Euro, am întrebat aici de unde știți că turneul final va avea loc? De unde aveți această certitudine, când ISIS-ul are „o mare boală pe stadioanele acestui joc pervers”. Mă întrebam dacă nu sunt prea pesimist și solicitam să fiu combătut și contrazis de optimiști. Nu e nicio laudă să vezi azi totul în negru. Mai grav e că doar peste 3 luni, Theo Jumătate argumentează serios anularea acestui Euro și n-o fi singurul, iar TRU de la Londra se revoltă împotriva bla-bla-ului umanitarist în vogă și cere ca „moartea să fie alungată de pe stadioane” (ca și cum asta nu ar fi un alt bla-bla).

Dintotdeauna îmi place să mă gândesc la confrații mei, la meseria noastră; mi se poate imputa că sunt și egoist? Îmi amintesc de un articol de demult din L’Equipe, înaintea unui meci Anglia – Olanda de la nu mai știu ce turneu european, când se concentrau multe forțe polițienești pentru a împiedica prevăzutele ciocniri ale celebrilor huligani din țările respective. Autorul îi scria mamei sale: „Mamă, nu m-am născut ca să fiu corespondent de război”. E de neuitat, e ceea ce ni se „propune” presant azi – să scriem mișcându-ne printre explozii, masacre și asigurări că va fi bine. Cât de bine? Hotărât să nu-mi schimb meseria, recunosc că nu văd deocamdată nicio soluție.

Și dacă vom avea un Euro cu groaza în suflet? Și dacă nu vom avea…? A, se vor pierde miliarde. Toate soluțiile îmi sună a bla-bla. Mă gândesc doar la o idee a unui scriitor american dintre puținii admirați de Cioran: „Abia când nu se mai poate face nimic, abia atunci se poate face ceva!”. Și când te gândești că de fapt voiam să scriu despre sancționarea unei bucurii excesive a secundului lui Edi Iordănescu în meciul cu Dinamo. De asta vă arde? De bucuria excesivă…?

Comentarii (5)Adaugă comentariu

sevilla (1 comentarii)  •  25 martie 2016, 13:33

Exact asa ma gandeam si eu ca voi fi in vara: spectator la un meci de fotbal blindat! Unde vor mai avea loc in mintea mea bucuria, nerabdarea, frumusetea jocului? Pentru ce platim cu siguranta noastra? Si de ce?

victor L (127 comentarii)  •  25 martie 2016, 14:11

Sanatate, domnule Cosasu. Mda, nu credeam sa ajung vreodata sa vad Europa umilita si in genunchi din prea mare prostie. De parca nu ne ajungeau "huliganii" nostri, dar am facut din Europa pista de lansare spre Rai pentru doritorii de fecioare. "Bucurosi le-om duce toate, de e pace de-i razboi" :P

stelu (29 comentarii)  •  25 martie 2016, 19:55

Maestre aici se vad roadele indeobste si indelungatei voastre culturi!cultura educatiei si a cititului pe indelete....va mai astept ani de aici incolo!

stelu (29 comentarii)  •  25 martie 2016, 19:55

Maestre aici se vad roadele indeobste si indelungatei voastre culturi!cultura educatiei si a cititului pe indelete....va mai astept ani de aici incolo!

gicu (305 comentarii)  •  31 martie 2016, 16:03

Sanatate, maestre!

Comentează