Melancolii și îngrijorări de sezon

Viitorul și Leicester în cupele europene?

Susțin, fără ezitare, ideea lui Gabi Balint: dacă s-ar institui în play-off-of-ul nostru un premiu pentru frumusețea jocului, acesta l-ar merita Viitorul. Imediat, după această frază care s-ar putea să enerveze pe mulți, îmi apare în fața ochilor și sub pix golul lui Vlad Rusu din meciul cu Pandurii: lansare în adâncime pe o pasă lungă de vreo 30 de metri, cursă în care stopează obiectul, sprint cu controlul balonului și șut cu boltă și gol cam din 16 metri. Gol de fotbalist pe orice stadion din lume – de pus lângă cele două ale lui Kone în meciul cu Steaua, lângă șuturile lui Bicfalvi și paradele lui Niță, lângă trasorul impecabil al lui Stanciu… de ce s-o mai lungesc? Fără goluri ne uscăm. Cine nu ține minte goluri degeaba posedă statistici și adjective.

La Viitorul mai contează însă și pasa; se găsesc sau nu se găsesc, băieții se caută, au pasa în instinct, chiar dacă problemele lor apar în ultimii 30 de metri – obsesia lui Hagi. Nu-s cei mai buni din România, sunt mulțumiți că joacă în play-off, nu mai vor titlul – „am greșit când ne-am gândit la titlu”, cum admite Hagi într-o defensivă argumentativă care trece rapid la contraatac: „totuși jucăm cel mai frumos fotbal”…

Melancolic, sunt strict mulțumit că Viitorul mă duce cu gândul la trecut, la Luceafărul acela de altădată. Nu e puțin lucru. Restul sunt suspiciuni rezonabile, răutăcisme, propagande și agitație de care nu putem scăpa, căci azi totul ne îndreptățește să fim suspicioși… Vorbind de-a dreptul, nu vreau ca Viitorul să se califice, în acest an, în vreo cupă europeană; nu-i trebuie așa ceva. Ianis și Bănel ar vrea? Hagi e riguros în „modestie”: „Am mai multă experiență decât ei”. Contez pe această experiență.

Merg cu îngrijorarea până la Leicester: ce vor face în Champions League? E limpede că vor ajunge acolo, după cum nu e o enigmă de ce. Ei nu s-au „omorât” în Europa, precum cei patru mari și tari din Premier League, ei n-au trecut Canalul, ei nu știu cum vine să joci azi pe Insulă și poimâine în Peninsula Iberică sau Scandinavă. Altă intensitate decât aceea, cumplită, a campionatului și a Cupelor engleze n-au cunoscut. Sigur că țin cu ei, cu voie de la fanii lui United, dacă tot nu mai jucăm nimic și Van Gaal a ajuns să dea cu el însuși de pământ. Ei da, continui să țin la Premier League, în pofida faptului că nu avem superclasă europeană; îmi dă avânt fiul unui prieten de-al meu care l-a avertizat de curând: „Tati, te uiți prea mult la fotbalul englez”. Așa e. Nimeni nu e perfect.