Da, Kerber e a doua din lume

Luciditatea - o forţă pentru care nu avem statistici

Kerber – zice atotştiutorul Wilander – nu e extraordinar de talentată, dar munceşte foarte mult. Hm! Nu e o idee care să ne încînte. La noi, totul e talentul, dacă îi mai trebuie şi muncă, nu prea ne place. Despre muncă – aceea despre care se zicea lozincard pe vremuri că înnobilează omul – nu avem o părere prea bună. E de neuitat ce am auzit odată, de mult, într-un lift al Casei Scînteii: „Bă, dacă munca era bună, ne-o luau americanii!” Ne-am uitat unii la alţii într-o tăcere veselă. Aşa că, pentru mine, Kerber a fost, la Melbourne, cu totul extraordinară şi direct entuziasmantă în echilibrul dintre mentalul şi tehnica ei.

Nu m-a luat pe nepregătite: mai avusese un meci cu căpcăuna aia de Azarenka unde, după un prim set luat la 6-3, în al doilea a venit de la 2-5 (teribilul scor) şi a cîştigat. Personal, o socoteam pe bielorusă a doua favorită, dar şi Wilander îl luase pe Wawrinka tot aşa. Încă mai e loc să ne înşelăm cu toţii. În semifinala cu Konta, Angelique porneşte cu 3-0 în primul set, ca să piardă apoi 4 gameuri consecutive. Revine şi învinge cu 7-5, adjudecîndu-şi cu un 6-2 fără probleme setul al doilea. În finala cu leoaica balenă Serena, a jucat nici mai mult şi nici mai puţin, exact ce şi cum trebuie în faţa acelei forţe totuşi nefireşti. Am cunoscuţi care îi reproşează lipsa de farmec în joc. Dar există farmec mai mare decît acela al unei defensive care trece din 4-5 retururi la ofensivă?

Statistic, Williams a avut 45 de greşeli neforţate la 14 ale lui Kerber, iar la loviturile cîştigătoare s-au numărat 47 ale învinsei faţă de cele doar 25 ale învingătoarei. Pentru mine, uluitoare rămîn acele două scurte ale lui Kerber, la 3-2 în game-ul esenţial din setul 3, un game de 10 minute pentru un 4-2 vital. De unde i-au venit, în plină dezlănţuire a adversarei, aceste două scurte? Din talent? Din muncă? Dacă i-au venit din forţa unei lucidităţi necunoscute Serenei? Poate că e cazul să luăm în calcul şi această forţă pentru care nu avem cifre… Căci, după acest 4-2 Kerber a ajuns la acel teribil scor 5-2 şi a rezistat la o formidabilă revenire, la un 3-5, la un 4-5 unde – cum se spune normal cînd Serena e în transă – totul devine posibil.

Aici, Kerber a fost de un calm magnific şi a avut inteligenţa de a o lăsa să greşească. Mai mult cred că nu se poate spune: ea a jucat aşa cum trebuie să joace a doua din lume în faţa celei care mai are de cucerit un singur trofeu pentru a o ajunge pe Steffi Graf. Fără să mă lansez în pronosticuri infailibile, Kerber ne dă garanţia că e a doua din lume. După tandreţea cu care a îmbrăţişat-o pe Serena, cu ambele braţe, cred că o ştie şi ea. La bărbaţi, în schimb, nu e nimic nou. Djokovici e incontestabil.