Soarta lui Gâlcă în Spania

"Oameni sîntem și multe ne trec prin cap" (Cristina Neagu)

Nu mă jenez să-mi încep prima cronică pe 2016 cu un autodenunț: chiar de-a doua zi, 2 ianuarie, m-a încercat ceea ce mulți dintre noi numesc azi cu suficientă ironie – o emoție. Neașteptată și originală. M-am capsat extrem de pozitiv la acel 0-0 al Espanyolului lui Gâlcă în fața Barcelonei. Am avut cîteva zile de naivitate voioasă, răscolită rapid de întrebări apăsătoare: care va fi în general soarta lui Gâlcă și, ceva mai realist, cum se va confirma acest 0-0 uimitor în meciul de Cupă de peste cîteva zile.

Fără să uit că sînt de mult un fan Barca, Gâlcă mă adusese într-un flagrant delict de entuziasm: îmi plăcuse dezinvoltura lui – alta decît inhibiția de acasă -, mă încîntase spaniola lui în declarații, alta decît frazele intimidate și argăsite în română – mă entuziasmase polemica lui cu Luis Enrique în care îi explicase diferența între violență și intensitate plus indicațiile lui către echipă – „să îi facem să aibă îndoieli”. Îmi hrăneau buna dispoziție fanii Espanyolului, patronul chinez și mai ales un Mircea Sandu care declara că în 5 ani Gâlcă ajunge la Bilbao sau Valencia. Azi se știe ce a fost: Barca nu le-a dat 5 ca în sezonul trecut, le-a dat doar 4, ca Realului, deși puteau să le dea și vreo 7, la cîte au ratat. Și să fiu al naibii, Espanyol începuse fulminant, chiar după o egalare rapidă ținuse frontul și abia înainte de pauză Messianicul găsise bomba pentru un 2-1 care le stingea ceva din îndoieli, dar nu și din furia cu care jucau.

La 5 minute după pauză, era 3-1 și totul s-a rupt. Orgoliul și furia Barcei, fără urmă de dubii, au dat capodopere de ocazii ratate cu o vervă curat năucitoare. Băieții lui Gâlcă nu au mai știut ce e aia posesia și erau reduși la bubuieli din careu spre centru. Dacă au dreptul la un oarecare apel în justiția meciului, trebuie spus că rămași în 10, în 9, nu au primit decît un singur gol, în minutul 88, de la un Neymar în transă. Fiindcă de luptat, au luptat pînă la ultima energie, fie și în cotonoagele urîte de care nici Barcelona nu s-a sfiit. Și acum ce facem cu Gâlcă, cu flagrantul meu delict de emotivitate? Nu disper. Voi spune imediat că pentru mine, Gâlcă la Espanyol e mai întîi o problemă internă a fotbalului românesc, mă înțelegi? După trei trofee cucerite la noi în ogradă, nu i s-a mai dat nici o șansă, fiindcă, zice-se, nu putea merge mai departe…

Dacă trecem peste ghinionul de a întîlni, de la debut, un balaur ca Barca, va rămîne șansa de a se răzbuna și el, de ce nu? O spun pe a dreaptă: mă interesează soarta lui în Spania mai mult decît o eventuală victorie a lui Reghecampf într-o viitoare finală în Cupa Campionilor din Asia.