Trăiască dramaticele răsturnări de scor

...Și dacă Halep și Șarapova sînt și nu sînt pe locurile 2 și 3?

Nu am fost deloc „zguduit” că la Singapore au intrat în finală două jucătoare care în grupe nu au cîștigat mai mult de o partidă: Radwanska și Kvitova; s-au exprimat cîteva mirări, s-au insinuat unele aranjamente – nu m-au deranjat excesiv, nu am emis strigăte de indignare pînă la cer, cum se zice de obicei cînd se bănuiesc mișculații mici și mijlocii. Nu am ajuns să caut dreptatea, puritatea pînă și într-un turneu, fie și al campioanelor, într-un sfîrșit de sezon. Acolo, de la o zi la alta, e loc berechet pentru oscilații ale formei și ale chefului de joc.

Pentru mine însă, finala a fost 99% îndreptățită. Radwanska și Kvitova realizaseră cele mai șocante performanțe ale turneului, scoțîndu-l din platitudinea normalităților. Ele izbutiseră să răstoarne roata (și scorurile) în două meciuri și nu o să-mi scoată nimeni din cap că tot ce e mai pasionant într-un meci este răsturnarea scorului. Radwanska – după 6-3 în primul set – venise în setul al doilea, în tie-break, de la 1-5 la 7-5! Oricît am bate-o la cap pe Halep, oricît am învinovăți-o sub apăsarea unui „Nu se poate, nu se poate”, este indiscutabil că ce-a făcut Aga ține de formidabil și e întru totul memorabil.

Kvitova a fost și mai și; ea a întors meciul cu o Șarapovă răvășitoare pînă atunci, nu într-un tie-break, ci de-a lungul unui set, al doilea, după ce avea un 6-3 în primul. Ne necăjim rău cu Simona, dar Mașa (pe care o socotesc deocamdată superioară) avea 5-1 și pierdea nici mai mult și nici mai puțin de 5 game-uri la rînd, ca să cedeze în tie-break și semifinala. Din nou zici că nu se poate, că e anormal, dar ce-a făcut Kvitova se înscrie totuși în extraordinar. La care aș adăuga: ați văzut-o cum a pierdut în primul meci la Kerber? Era, pardon, fleașcă… Ca în finală să piardă în 3 seturi, și ele contradictorii, numărînd sintetic, mai presus de orice analiză, 41 de winners (doar 15 Aga) și 53 de erori-orori, față de 5 ale învingătoarei.

Ce facem? Revin la ideea mea: nu luați de bune și bătute în cuie clasamentele WTA. Halep și Șarapova sînt și nu sînt pe locurile 2 și 3 și nu trebuie să suferim pentru asta, viitorul poate că aparține Muguruzei, dar cel mai sigur este că la doamne și domnișoare e cazul unei pauze. Nu înainte de a adăuga că la rugby, în finală, Australia a revenit de la 3-21, a ajuns la un mai nimic de 17-21 și 2-2 în eseuri, dar Noua Zeelandă a avut puterea – care și ea contează – să stabilizeze adevărul la 34-17, cu un eseu în penultimul minut, pe un contraatac individual și o cursă care mi-a amintit, îmi permit s-o scriu, de frumusețea tot mai palidă a fotbalului în 11.