Și dacă Halep nu e a 3-a din lume?

Cu emoționalul nu poți sta un pic mai prost...

Cu cîteva decenii după nașterea lui Iisus Hristos, magnificul filozof roman Seneca a emis această idee bună de pus în memoria telefoanelor noastre mobile: „Panica e cel mai rău sfătuitor”.

Ca unul care nu comunic prin sms-uri, mi-am fixat-o sub sticla biroului meu și o am în față de cîte ori scriu chiar despre Halep sau Brazil.

Nu cred că exagerez cînd văd în enervarea noastră și a Simonei, după ultimele ei eșecuri, un început de exasperare din ce în ce mai panicată: ce ne facem dacă va cădea de pe locul 3 în lume? Ea însăși spune că „stă un pic mai prost cu emoționalul, dar simte că jocul ei merge mai bine”.

Strict personal, eu simt că jocul ei nu-i merge mai bine. Cu Cepelova s-a angajat din nou într-un meci de forță, care, așa cum ne declara după Roland Garros, nu-i în stilul ei.

La Paris, Mladenovici îi sancționase drastic, cu scurtele ei, jocul monoton de pe linia de fund. Atacul la fileu rămîne problema numărul 1. Soluția ei – să joace cum îi place, fără presiune – de asemenea mi se pare eronată.

În fond, Cepelova a învins-o invocînd și ea lipsa presiunii. Adevărul e că nu se poate juca fără presiune, fără stres sau – cum îmi scria internautul gilos – nici a juca știind că nu ai nimic de pierdut e tot atît de fals.

Cum să nu ai nimic de pierdut? Locul 3, vizibilitatea, contractele, banii – cu astea ce facem, astea nu intră în „emoțional”? Cu emoționalul nu poți sta un pic mai prost. El e decisiv la oricine, de la Serena pînă la cea de pe locul 106.

Totul e cum îl stăpînești, fără să intri în panică, fără a-l discuta în public, cu cît mai multă sobrietate și discreție. Emoționalul e un secret care depinde de luciditatea ta. Nu știu dacă e un „lucru urît”, dar nu-mi dau seama cît e de lucidă Simona Halep în ce gîndește.

Fără să mă dau specialist în psi, i-aș propune să-și scoată din cap că e a 3-a din lume. Nu știu a cîta e, nu e a 3-a…

Tot așa nu intru în panică și nu-s gata să deplîng soarta Braziliei fotbalistice; Dunga e un antrenor prost, spuneți ce vreți, dar observați un detaliu: în timp ce Seleção pierde Copa America, la ei acasă campionatul continuă etapă cu etapă!

Și v-ați uitat cum arată fotbalul acela căruia nu-i prea pasă de Europa dumitale…? Naiv, iau săptămînal o porție de fotbal brazilian de la el de acasă și mă bucur că nu au bani să cumpere vreun mare european.

Altfel, ca sud-american, țin steagul sus cu Arhentina și Chile, cu meciurile lor încîntătoare din semifinale – da, romantice cum le-a spus un comentator de la 4 de dimineață. În fine, ca să nu mă dau mare, trebuie să recunosc că m-am panicat totuși în ultima lună; nu s-a dat multă importanță știrilor care plasează România, în ultimul clasament FIFA, pe locul 12 în lume, ba chiar pe locul 10 spre 8! Nu văd bine?

E calculat riguros? E chiar adevărat? S-a dat vreo șpagă? E o minciună cît secolul? Mă cutremur.