Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Nicio calificare fără un sacrificiu?

L-am sunat pe Cornel Dinu, după acest victorios 1-1 cu Danemarca: „Cornel, ce s-ar fi întâmplat, tot într-un noiembrie, din 1969, dacă atunci, tot pentru a ne califica la Mondialul ’70, când dădeam cu Grecia la București, ne calificam și […]

...

Răbdarea și mândria

Încântător de convingător – în pasele, driblingurile și șuturile lui – acest interviu dens acordat lui Ovidiu Ioanițoaia de către Eric de Oliveira; l-am citit cu pixul atent, omul având expresie și talent sufletesc. Recunosc că nu sunt obiectiv, eu […]

...

Nu vreau să pamfletizez

Nu mă îndoiesc că numeroși comentatori și nu mai puțini internauți sunt gata să pamfletizeze acest prea elocvent 5-0 de la Roma, fixat din primul minut și desăvârșit până în minutul 90. Nu mă înscriu în acest trend. Ar fi […]

...

”Maturizarea e totul”

Indiscutabil, cu Young Boys nu a fost meciul de neuitat al CFR-ului. Dând-o pe memorie, rareori am văzut un asemenea echilibru al confuziilor în jocul ambelor echipe. Până și golurile au fost marcate din două intense meleuri din careuri.

Despre […]

...

Bulgarii ne-au depășit în fotbal? Da’ de unde!

Cum se bulucesc evenimentele de pixul meu! Îl suspectez permanent că nu are suficient humor pentru a le savura aglomerarea și intensitatea cu care ele caută un sens.

Ce le-a venit să se nimerească – ce bizar, ce coincidență! – […]

...

Cică s-ar fi spulberat un Mit(u)

Cum e pe la noi după un eșec

Permalink to Cică s-ar fi spulberat un Mit(u)
vineri, 5 iunie 2015, 7:09

Experți, după cum se știe, în tot ce zboară și se mănîncă – în aeronautică și friptane, în geopolitică și manele, în sictir și delir – sîntem nuli în domeniul dezamăgirilor. Habar n-avem cum se trăiește o deziluzie, cum se tratează o amărăciune în caz de eșec, fără să cazi în disperare. Orice eșec ne duce direct la catastrofă și se traduce în termenii unui dezastru. Eșecul, la noi, nu cunoaște nuanța, tranziția, doar buful și fleoșcul. Marți dimneață, după înfrîngerea Andreei Mitu în „optimile” de la Roland Garros – în „optimi”, nu în primul tur! – se puteau citi în presa timpului titluri de acest calibru: „A căzut și mitul Mitu”, „S-a spulberat un Mit(u) frumos”, pentru un calambur de doi bani, la îndemîna oricui, se cădea în fandaxie și de aici în praf și pulbere. În fapt, nu se spulberase nimic, domnișoara Andreea Mitu nu era, în nici un caz, un mit. Ea obținuse la debutul într-un turneu de maximă anvergură trei victorii, dintre care două cu totul surprinzătoare, într-un stil (dacă mi se permite) entuziasmant, departe desigur de perfecțiune; mai ales izbînda în fața lui Schiavone m-a făcut să pun mîna pe telefon și să-mi sun cîțiva prieteni ca să-i anunț că s-ar putea să ne găsim în acele clipe cînd, în terminologia Hollywood-ului, se naște o stea. În lumea noastră expertă în pamflete, nu ridici în fiecare zi, lună, an, telefonul presat de un elan de bine, ce-i binele la noi? O singură dată mi s-a întîmplat asta, cînd o ziaristă de talia Tiei Șerbănescu m-a sunat emoționată la culme de victoria Simonei Halep în fața Serenei Williams.

Ce-aveam de făcut după înfrîngerea domnișoarei Mitu în optimea cu belgianca aceea stranie la chip, dar extrem de compactă în joc? Să dau telefoane prietenilor ca să-mi ierte precipitarea? Să dau cu Andreea Mitu de pămînt? S-o spulber?… Nu-mi stă în pix și în caracter. Am fost – nici mai mult, dar nici mai puțin – dezamăgit. Firește, am elaborat cîteva explicații milostive: e greu, la debut în lumea mare, să legi trei performanțe în cîteva zile, e și mai greu să gestionezi succesele neașteptate fără să te temi de contraperformanța inerentă la acest nivel al unui mental netrecut prin probe de foc – am renunțat la milostivire, m-am fixat în decepția rece și am rămas în ea după ce am auzit-o pe domnișoara Mitu explicîndu-ne cu un calm fermecător că „A fost ziua ei”, a adversarei. Scurt și cuprinzător. Și de luni pînă azi îmi tratez ămărăciunea cu cea mai plăcută alifie – replica unui om de la WTA care a văzut-o lăcrimînd după eșec: „Să vă aduc niște șervețele?”. „Da”, a acceptat domnișoara Mitu. Era și este tot ce trebuie spus dacă ai încredere în talentul tău.

Comentarii (15)Adaugă comentariu

Emilian (30 comentarii)  •  5 iunie 2015, 9:11

Andreea Mitu are picioare foarte frumoase. Ne face placere s-o mai vedem la turnee de anvergura 🙂

Obiectiv (18 comentarii)  •  5 iunie 2015, 9:50

Maestre, aveti (pentru a cata oara?) dreptate si o exprimati intr-un mod… estetic!
Ramanand in domeniul tenisului, s-ar putea ca Nole sa piarda finala cu Wawrinka, daca vor trece de Murray si, respectiv, de Tsonga! O.

ohio (1 comentarii)  •  5 iunie 2015, 10:43

Andreea trebuie felicitata pentru performanta sper sa continue si in urmatoarele turnee.Avem cateva tenismane de certa valoare.Si sunt destule in top 100.Pacat de Sorana ca s-a pierdut.Poate ca isi va reveni.Sa speram.

ciupi (16 comentarii)  •  5 iunie 2015, 11:38

mie personal victoria fetei noastre asupra italiencei nu mi s-a parur atat de surprinzatoare. a fost, de fapt, victoria prezentului-viitor asupra trecutului. poate ca andreea mitu nu va atinge nivelul la care a ajuns schiavone de-a lungul timpului trecut, dar asta nu ne impiedica sa-i dorim succes in continuare si sa ne bucuram impreuna cu ea.

Stefan (1 comentarii)  •  5 iunie 2015, 11:48

Domnule Cosaşu,

Cu umilinţă vă scrie autorul articolului şi a calamburului de doi lei “A căzut mitul Mitu”. Am luat act de muştruluiala dvs faţă de o expresie la îndemâna oricui. După ce m-ati lovit cu rigla peste degete, aşteptam şi un contraexemplu strălucit, o găselinţă literară care sa ne provoace admiraţie. În schimb, dvs recunoaşteti ca in discuţiile telefonice particulare aţi folosit expresia “S-a născut o stea”. Aşadar, domnişoara cu pricina nu e în niciun caz un mit, dar poate fi o stea. Perfect!
PS Am dorit să vă mai scriu o dată, când aţi făcut apologia unui comentator de snooker ce mutilează limba română cu expresii de genul ”se merită să atace”. N-am făcut-o, am considerat că nu “se merită” să vă contest alegerile.
Alexandru Ştefan, Adevărul

ovidiu_3003 (143 comentarii)  •  5 iunie 2015, 11:54

Mitu arata a jucatoare de tenis …nu conteaza ce rezultate o sa aiba …vom tine cu ea neconditionat …

gicu (291 comentarii)  •  5 iunie 2015, 12:49

Sanatate, maestre!

victor L (124 comentarii)  •  5 iunie 2015, 15:21

Sanatate, domnule Cosasu.
Aveti dreptate: avem pretentii doar la succese, nu stim sa „gestionam” si esecurile. Care sint chiar normale.
Calamburgii cu titlurile sint, scuze, niste cocalari, rataciti in ziaristica.

Cristi.S (1 comentarii)  •  5 iunie 2015, 15:39

Frumos spus…Sanatate Maestre.

ITRobert (2 comentarii)  •  5 iunie 2015, 19:48

Maestre, in mare ati pus punctul pe „i”… Cred ca din eleganta ati omis cateva aspecte pe care sunt sigur ca n-am fost singurul care le-a observat, la care as adauga si cateva note proprii.
In primul rand adversara din optimi era exact de acelas nivel, atat ca pozitie pe mapamondul tenisului cat si ca experienta la un turneu de o astfel de anvergura; argumentul pe care l-am auzit si la altii cum ca s-ar fi blocat mental datorita faptului ca nu mai ajunsese atat de departe poate fi in egala masura pertinent si in cazul belgiencei, deci cade. Acum la acele aspecte… Andreea Mitu a intrat pe teren vadit enervata, suparata, neconcentrata si cu gandul in alta parte. Am putut observa la fiecare asteptare a serviciului adversarei cum in loc sa focuseze pe mingea care avea sa vina, era cu ochii in tribuna; poate era cineva care nu-si facuse aparitia… Nu stiu si nu vreau sa speculez insa o tara intreaga a vazut o domnisoara careia ii pasa in acele cateva minute (cat a tinut partida) de tenis cum ii pasa unui caine de Mos Craciun. Era acolo pentru ca trebuia sa fie prezenta si astepta cu nerabdare sa se termine. Daca m-a deranjat ceva, acel lucru a fost atitudinea si nepasarea. Lacrimile cred ca erau generate de cu totul altceva, nu de ratarea celei mai mari performante a carierei, nu de pierderea a 100 de mii de dolari si nu de o sansa care ti se arata odata in viata, aceea de a avea un adversar de aceeasi non-valoare in optimi la Roland Garros.
Va salut cu stima

ion (1 comentarii)  •  5 iunie 2015, 21:03

frumos scris ! pe cand o Academie de scris -Radu Cosasu..sa mai invete si tinerii sa traga coasa prin iarba cuvintelor….

Robert Schat (1 comentarii)  •  5 iunie 2015, 22:15

Minunat, maestre!

radu47 (9 comentarii)  •  5 iunie 2015, 23:49

Superb, go Andreea, extraordinare performante in ultima reme. Cat despre calamburul ieftin Mitu – mitul, stiti mai bine decat mine care e calitatea presei sportive. Niste indivizi care intr-o societate cu adevarat bazata pe competitie intre valori, n-ar scrie nici la rubrica de mica publicitate. Aveti multi colegi in redactie care se incadreaza la categoria asta, unii chiar „monstri sacri” ai jurnalismului sportiv, in fapt maestri ai batutului apei in piua … Probabil cel care a gasit titlurile alea a dormit frumos in seara aceea, visandu-se un Ioan Chirila.

Obiectiv (18 comentarii)  •  8 iunie 2015, 11:27

Maestre, nu ma pot abtine sa nu remarc ca am avut dreptate: Djokovic a pierdut la Paris si va mai pierde si pe hard/iarba, inclusiv in fata lui Federer!
Sa auzim numai de bine! O.

vali (14 comentarii)  •  11 iunie 2015, 18:59

Cum sa fie mit o fata care are cateva meciuri de care am auzit abia ptr. ca erau prea ocupati ziaristii cu Halep.Vreau sa cred ca fata asta va avea turnee castigate.O ajuta si fizicul.Ramane sa confirme.Mult succes!

Comentează