La noi, 2-0 nu mai e un scor periculos!?

Nu mai avem scoruri-fluviu, dar nici răsturnări fabuloase

La 24 de ore după ce Gazeta a descoperit că sîntem unici în lume, avînd ca golgeter al campionatului în curs un apărător, Mitrea de la Viitorul, ceea ce este și o premieră în ultimii 95 de ani ai primei noastre ligi, îmi permit să încerc o explicație la acest fenomen. Nu voi lucra cu absolutul, ci cu statistica seacă a ultimelor trei etape.

Printre multele vorbe dure la adresa lumii de azi, trebuie să o reținem și pe aceasta: „Azi nu mai contează sentimentele, azi e vremea statisticilor”. Să ne supunem: fără nici un sentimentalism, numărăm că în cele trei etape bine aglomerate s-au marcat în respectivele 9 meciuri 13 goluri (etapa 24), 17 goluri (etapa 25), 15 goluri (etapa 26).

Cu cea mai riguroasă răceală, în nici o etapă media de goluri nu a atins cifra de două. Au abundat – și nu le mai număr – scorurile de 1-0, 2-0, 2-1 și cîteva 0-0.

În 27 de meciuri s-au înregistrat doar două victorii cu 3-0 (Craiova și Botoșani). Merg mai departe și constat – cu un pui de haz, dacă există și pui de ofsaid – că 2-0 nu mai e un scor periculos; nici vorbă să se mai răstoarne un 2-0, maximum ce se poate realiza e un 1-2, cu golul marcat de învinși în ultimele minute, cînd învingătorii au trecut la tehnica înghețării jocului. Tehnica asta o avem pînă și la națională… De cînd nu s-a mai văzut un scor-fluviu, cam de la Keșeru-poveste cu Pandurii? Să nu mi se spună că-n acest campionat nu e posibil la dezechilibrul de valoare al echipelor.

Firește, nu visez la dezastre pe tabela de marcaj, dar duc dorul unor răsturnări de scor măcar fabuloase, cum le ziceam de obicei. În ansamblu însă, la 2-0, în România meciul e jucat. Ni se pare o noutate dacă nu cutremurătoare, oricum plictisitoare.

Această abundență în „sărăcia” unor 1-0 cred că explică într-o bună măsură strania prezență (unică în lume) a unui apărător în fruntea golgeterilor și mai stranie fiind situația celor 14 goluri ale lui, dintre care 10 din penalty. Înclin să cred că o dată cu plecarea lui Keșeru ne-a dispărut un golgeter înnăscut, de rasă (12 goluri, unul din penalty!).

Țin să precizez că nu bagatelizez acest scor amărît de 1-0. S-ar putea să intre în destinul fotbalului de azi. M-a amuzat Ancelotti care, după acel 9-1 al Realului, a declarat că ar prefera 9 meciuri cu 1-0; era o variantă a celebrului Guy Roux, care după ce a încasat un 0-8 îl socotea mai valabil decît 8 înfrîngeri la 0-1!

Sînt glumele simpatice în jurul unui scor care demult și nu numai la noi a încetat să mai fie socotit amărît. Un Mourinho a făcut din 1-0 o filosofie, după ce Herrera l-a adus la proporțiile unui mit. Totuși o etapă (a 24-a) cu 5 scoruri de 1-0 din 9 meciuri parcă e altceva… Să fi avut măcar un 3-3 englez, italian, german, un 4-2 ca în recentul United-City, început cu un 1-0 fulminant al lui Aguero și după aceea Rooney și ai lui să răstoarne pînă la 4-1 și în ultimul minut Aguero să mai aibă puterea pentru un 2-4.

Mitrea de la Viitorul, cu 14 goluri din 10 penalty-uri, să fie viitorul (cuvenit) golgeterului român? Să nu ne putem dezbăra de a fi mereu unici în lume?