Încerc să mă poziționez

Mă bazez pe Cârțu, Ilie Dumitrescu, Pancone și nu uit de CFR Cluj

Situațiile cele mai dificile sînt, cel puțin pentru mine, acelea cînd nu mai ai loc de un surîs, cînd ești în pericol să-ți pierzi humorul; înțeleg prin […]

Mă bazez pe Cârțu, Ilie Dumitrescu, Pancone și nu uit de CFR Cluj

Situațiile cele mai dificile sînt, cel puțin pentru mine, acelea cînd nu mai ai loc de un surîs, cînd ești în pericol să-ți pierzi humorul; înțeleg prin humor nu capacitatea inepuizabilă să spui bancuri, ci puterea de a-ți ține capul pe umeri, zîmbind totodată, în timp ce în jurul tău ceilalți se bat serios și-ți urlă să intri si tu un joc, să dai și tu, să nu stai pe tușă, hlizindu-te. Mai elegant și concis spus – să te poziționezi. Mă poziționez, mă supun somației, fără să uit ce-mi spunea un bun prieten cînd îi atrăgeam atenția că sîntem la ultima votcă: domnule, nu-mi pune revolverul la tîmplă!

Deci: mă poziționez în conflictul siglei ținînd cu toți fanii care nu acceptă Steaua în 8 colțuri. Ca și Cîrţu și alte milioane de oameni, voi spune acestei echipe Steaua și numai Steaua; în conflictul dintre jucătorii puși pe liber și conducere, țin cu acel fan Steaua numit Ilie Dumitrescu, care – după o lungă tăcere la Digisport, unde se dezbătea problema – a spus această frază memorabilă: „Într-un club de ținută nu se face așa ceva…”. Ținută? Ce vorbă e asta în fotbalul românesc? În chestiunea Gîlcă – Reghe țin cu Gîlcă, fiindcă nu l-am prins niciodată lăudăros – dacă ăsta-i un argument în fotbal, și este. În stupefiantul Steaua – Rapid 0-1 mă bucur că Rapidul a cîștigat prima finală din cele 17 pentru evitarea retrogradării și țin la fraza lui Pancone dinainte de meci: „Steaua e cea mai bună echipă din campionatul românesc”. Cu asta a spus cam totul.

Dincolo de toate acestea, mă poziționez fără urmă de humor într-o sinceră tristețe pentru soarta CFR-ului clujean, aflat pe ultimul loc după ce-a pierdut 24 de puncte cu care ar fi fost pe locul 3 în clasament; nu mai voiam să știu de ei de cînd îi vînduseră pe Bastos și Sougou, dar ce li s-a întîmplat acum, dacă nu e o crimă, e cu siguranță o eroare. Ce-ar mai fi? Să mă mai poziționez în proaspătul conflict al Mondialului 2022 din Qatar și de Crăciun… Îl consider deocamdată un banc prost și mă bizui pe protestul europenilor în frunte cu patronatul englez. Dar ajungînd aici, încep să mă destind. Ce fac englezii de la City și Arsenal în Champions League? (S-o lăsăm deocamdată pe Chelsea, ei nu sînt albi, nu-s negri, ei sînt albaștri). Dar mai întîi care englezi? Numărați-i într-un Barca – City, unde Mascherano atacă la Aguero… Nu am nimic împotriva globalizării, dar ce facem noi, ăștia care lăsăm orice pentru un derby în Premier League, de pildă City – Arsenal?

Sîntem ușor penibili, dar nu mi-am pierdut humorul: l-am văzut pe monegascul Berbatov marcînd la Londra după o fază-școală, cu un șut final sănătos tun. Are 34 de ani. Nu vă spune nimic această vîrstă? Atunci destindeți-vă recitind programul puștiului Cîrnaț la Academia lui Wolverhampton. Somn ușor și vise plăcute.