Chiri la Roma? Luci la Chievo?

Cîteva frămîntări ale unui om care nu se pricepe la bani

Miercuri noapte l-am urmărit pe Chiricheș cu o atenție disproporționată față de ceilalți în meciul lui Tottenham cu Chelsea. Tot ce pot spune – ca unul care se ferește […]

Cîteva frămîntări ale unui om care nu se pricepe la bani

Miercuri noapte l-am urmărit pe Chiricheș cu o atenție disproporționată față de ceilalți în meciul lui Tottenham cu Chelsea. Tot ce pot spune – ca unul care se ferește de durități în limbaj, sînt destule pe gazon – este că nu a jucat deloc bine. Nu intru în amănunte, dimpotrivă, sînt gata să-i dau circumstanțe atenuante: nu e postul lui, acesta de fundaș dreapta. Totuși, în ultimele meciuri ale naționalei – acelea care ne-au adus pe locul 15 în lume – Iordănescu tot acolo l-a pus și am putut exclama „N-a fost rău deloc!”, expresia cu care rezolvăm fericiți multe complicații. Pe de altă parte – nu se poate gîndi fără acest „pe de altă parte” – se poate compara ce joci, acasă, cu Irlanda de Nord și rezervele Danemarcei cu ce faci în Anglia în fața lui Chelsea sau Everton (vai, cum a trecut duminică noapte de el Mirallas)?

E clar: ceea ce joci deloc rău acasă e insuficient cînd trebuie să ții strîns la Hazard sau Oscar… Ca să fiu cît mai exact, l-am contemplat pe Chiri avîndu-l permanent în minte pe fostul preș al Ligii, care ne asigura, pe vremea cînd Chiri strălucea cît Steaua, că prețul lui adevărat, dacă n-ar fi român, ar fi cam la 50 de milioane… Iar cel al lui Gardoș, tot dacă nu ar fi român, la 30. Din nou m-am întors pe partea cealaltă și mi-am luat la palme melancolia: totuși, așa cum joacă la Tottenham, cîteva cluburi mari din Italia aleargă, după cum se scrie, după Chiricheș. Nu-i strălucit la Spurs și e bun pentru Roma? Ce se întîmplă? Mi-a trecut ceva urît prin minte și m-am decis să mă întorc la noi acasă, la cine altcineva decît la Sînmărtean, rimă cu number one? Tot după cum se scrie, l-ar vrea Chievo. Cine? Chievo – cei la care mai mult nu a jucat Papp, Chievo – cea care e cam la retrogradare, precum Stuttgartul lui Maxim.

Să fie un blestem unde ajung ai noștri acolo? Și cît vrea Chievo să dea pentru Luci? După cum se scrie, un milion jumate. Cît? Nu trebuie să ai geniul în comerț al lui Mitică Dragomir ca să spui că ăsta nu e un preț, ci un pîrț! Oricît ar fi criza de bani pe lume, nu se poate să-l vinzi pe Luci la un milion jumate! Și ce dacă are 34 de ani? Ei nu au acolo un Totti la 38, un Pirlo la 35 – ce vigoare, ce sănătate în golul marcat duminică… Nu se compară? Cum adică nu se compară, cînd la noi Luci e fantastic, e genial? Foarte simplu: ce la voi, în România, e fantastic nu e și la noi! Obișnuiți-vă cu această idee. Nu mă obișnuiesc – n-o semnez, e prea tare, vorba se știe a cui.

Merg pînă acolo încît prefer să-mi accept gîndul urît pe care vi l-am ascuns acum cîteva minute. Cred că nu mă pricep în afaceri, în impresariat, în marketing, în lichidități. Cred că e din vina tot a comunismului în care, șomer timp de 12 ani pentru netrebnicii ideologice, nu m-am gîndit niciodată că pe lume există ajutor de șomaj. Nu știu dacă e potrivit să scriu în Gazeta Sporturilor, dar toate femeile pe care le-am iubit mi-au spus că nu mă pricep la bani, ci doar în fotbal. Poate că nu sînt singurul în România.