Apropo de Simona Halep

Fără durități inutile, dar și fără vreo bunăvoință bleagă

Apropo de Simona Halep – ați văzut meciul dintre Wozniacki (a 10-a pe tabloul favoritelor) și Șarapova (a 5-a)? Trei seturi în care, de la defensiva cea mai etanșă se trecea […]

Fără durități inutile, dar și fără vreo bunăvoință bleagă

Apropo de Simona Halep – ați văzut meciul dintre Wozniacki (a 10-a pe tabloul favoritelor) și Șarapova (a 5-a)? Trei seturi în care, de la defensiva cea mai etanșă se trecea dintr-o răsuflare la ofensiva numită firesc incredibilă, cu o Șarapova neîmblînzită în atac și cu o Wozniacki scoțînd orice minge la limita inacceptabilului, cu schimburi de o lungime și o durată spre insuportabil, amîndouă cu un moral inflexibil. A fost o partidă de o intensitate demnă de-o finală. A învins polo(da)neza, care azi joacă mult mai bine decît atunci cînd era pe primul loc în clasamentul mondial și mă enerva cum numai Marion Bartoli a reușit.

Wozniacki a spulberat-o – din nou incredibil – pe Errani (a 9-a), cu un 6-0, 6-1 care l-a făcut pe comentator să scape cuvîntul magic „transă”, Wozniacki e în transă și asta în fața unei italience care, în defensivă, e de nivelul squadrei azzurra în fotbal. Dar ați văzut ce a făcut Errani, cu fizicul ei asemănător Simonei, în meciul precedent cu croata „noastră”, Lucici-Baroni (121 în lume)? Sara pierde setul doi cu 2-6 (croatei nu i-a tremurat mîna la 5-2!), ca în setul trei s-o măture cu un 5-0, după un game totuși de 10 minute… Pentru mine, această Baroni, la 32 de ani, cu silueta ei longilină, cu fața ei palidă sub ochelarii negri, cu serviciul și forehand-ul de primă calitate, rămîne figura cea mai stranie a turneului, subevaluată sau nu, nu are importanță, dacă și despre Di Maria am auzit că e supraevaluat…

La capitolul scoruri supersonice, mai întreb dacă ați văzut ce-a făcut chinezoaica Peng (59 în clasament) din revelația elvețiană Bencici – 6-2, 6-1. Mats Wilander a rîs sincer cînd a auzit-o pe Peng că a jucat ușor nervoasă. Eu nu am rîs, fiindcă am văzut din primul tur cît de clar a biruit-o Peng pe Radwanska (numărul 4).

Pun toate aceste întrebări apropo de Simona Halep pentru că nu o pot extrage din contextul acestui US Open extrem de ciudat din p.d.v. feminin, de unde a dispărut atît de repede pînă și o Kvitova. Fără durități inutile, dar și fără vreo bunăvoință bleagă, mă socotesc un om normal, care nu s-a așteptat ca Simona să cîștige acest turneu, cît timp există o Serena Williams, un om normal, care nu vede în ea un robot, dar nici nu e convins că e a doua din lume. Sînt mulțumit că e printre primele 10, o pun în speța uneia dintre cele mai atașante jucătoare, Justin Henin, totuși jocul ei nu e superior deocamdată celorlalte 9 rivale de pe un tablou de mare șlem.

Nu am fost de acord cu bagatelizarea urîtă a performanțelor ei la Roland Garros și Wimbledon, însă la acest US Open a început prost și a culminat cu meciul împotriva croatei, unde a avut în primul set 5-2 și a urmat ce-a urmat, de nediscutat, bun de uitat. Nu mă gîndesc să-i propun impertinent să-și schimbe stilul inteligent adaptat la fizicul ei, dar fără un joc în forță la fileu, fără un serviciu cu care să facă față în lumea bună, o asigur că voi avea mereu dificultăți în calitatea mea de suporter al ei și în ipoteza că mă ia în seamă. La urma urmei, să recunoaștem că e mult mai ușor și normal să stai în fotoliu acasă, decît să rămîi un om normal pe locul 2 în lume.