Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

Bijuterii, copilării și cotonogeli

După două goluri ale Stelei anormal de frumoase.

„Vom vedea multe goluri” ne-a anunțat Costel Gâlcă, totuși Steaua nu a dat mai mult de două. Dar ce goluri! Două nestemate în sărăcia noastă de bijuterii. Două goluri care fac unanimitatea […]

vineri, 8 august 2014, 8:20

După două goluri ale Stelei anormal de frumoase.

„Vom vedea multe goluri” ne-a anunțat Costel Gâlcă, totuși Steaua nu a dat mai mult de două. Dar ce goluri! Două nestemate în sărăcia noastă de bijuterii. Două goluri care fac unanimitatea în elogii – de la Ilie Dumitrescu și Gabi Balint pînă la Basarab Panduru, om greu de urnit spre entuziasme rapide. Fără a fi rău, au fost două goluri anormal de frumoase pentru ceea ce se joacă azi la noi; la care aș adăuga și superba ratare din repriza a doua a lui Chipciu, după cursa lui Iancu. Pentru a reveni în normalitate, trebuie spus că Steaua i-a învins pe acești rudimentari – sau, cum zice Radu Paraschivescu, primitivi – jucînd cam ceea ce se cerea din turul în Aktobe City: „Să-i ia la tehnică!”, după o expresie de neuitat a lui Titi Teașcă și nu numai a lui.

„Să-i ia la tehnică în regim de viteză” – pentru a fi exacți și păstrînd ceva din humorul pierdul al expresiei complicate. Tratați astfel, ce-a mai rămas din acești milionari agresivi în fiecare contact? Ceea ce se știe încă de pe vremea bunicii, care nu ne lăsa să jucăm cu cei de la găzărie (undeva pe Mărășești) că „sînt răi și lovesc”. Pe scurt: luați la tehnică, le-a rămas cotonoaga. Fără ca Steaua să fie o virgină inocentă în domeniu, milionarii aceștia au rupt cît au mai putut, dar ar fi nedrept să uităm cum s-au dăruit după ce au rămas în zece. Aici este și dificultatea pe care vreau să i-o fac lui Gâlcă: cum e posibil ca la covîrșitoarea superioritate tehnică plus cea numerică, cel mai bun om al Stelei să fie Arlauskis? A scos vreo trei goluri gata făcute, toată lumea fiind de acord cu clișeul că el a dat cea mai mare încredere echipei… La un 2-0 lejer, lejer, lejer, în 11-10, portarul să mai aibă loc să strălucească? De ce?

Costelinho – cum îl dezmiardă Iordănescu – acceptă că s-a petrecut o relaxare după eliminarea kazahului, o scădere a intensității. Chipciu e mai puțin savant: „Am fost copilăroși că nu le-am dat mai multe”. Copilăroși, copilăroși – expresia are o dulceață infinită, dar ultimele 5 minute, după 2-1, cu o dominare confuză a adversarului, nu au fost deloc copilăroase, dimpotrivă. Nu vreau să sperii pe nimeni, urăsc speculațiile, dar nu le pot împiedica, totuși la un eventual 2-2 (cum se întîmplă pe la noi, nu?) în minutul 90Ă, garantez că am fi uitat de capodoperele din minutele 3 și 39. Nu le-am fi uitat?

„Prieten drag, ne cunoaștem de-o viață”, știu ce vorbesc și ce cînt în ultimele minute ale unui meci de Champions League la noi, din București pînă la Ploiești, Timișoara și în toată țara. Doar comentatorul a fost la înălțimea momentelor acelea curat neplăcute: „Steaua nu trebuie să tremure, dar să fie atentă”. Printre cascadele de cotonoage ale finalului, mi s-a părut că aud un sfat (aproape) abisal de pueril.

Pe plan extern, mă frămîntă o singură întrebare: Pep Guardiola a spus că urăște tiki-taka? Că o urăște, s-a tradus exact?

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Comentează