Pentru păcatele mele…
…sînt încă fan Barca și United
Nu cred că alaltăieri seară, învinsă și la Sevilla, Realul a pierdut campionatul, după cum nu cred că duminică, în acel funambulesc El Clasico, Barça merita să cîștige. Încă fan Barça, susțin că Realul […]
…sînt încă fan Barca și United
Nu cred că alaltăieri seară, învinsă și la Sevilla, Realul a pierdut campionatul, după cum nu cred că duminică, în acel funambulesc El Clasico, Barça merita să cîștige. Încă fan Barça, susțin că Realul a fost mai bună, cu o apărare mai sigură, cu o coerență în joc superioară și că totul s-a decis pe o extravaganță a hazardului care nu poate fi exclus nici la nivelul celui mai științific fotbal. Scorul s-a stabilit pe o rară nebunie: nu cred că există vreun Clasico cu trei penalty-uri după 2-2 la pauză. Trei penalty-uri dintre care două corecte (fie și-n favoarea catalanilor) și unul viciat de o infracțiune cu cîțiva centimetri în afara careului, greu perceptibilă, cum admite și domnul Crăciunescu. Trei penalty-uri deloc scandaloase care au exasperat și au nevrozat ambele echipe pînă la nechibzuința – ca să-i găsesc un termen rațional – lui Ramos.
Nervozitatea – capabilă de bune și de rele – își face de cap la cele mai faimoase case. Messi, după o pasă genială la Iniesta pentru 1-0, ratează un 2-0 clar în minutul 12, după care nu mai face nimic măreț pînă în minutul 42. Neymar nu are un merit mai mare decît acela de a scoate un penalty. Benzema marchează impecabil de două ori și ratează de alte trei. Cristiano nu e în zi mare, iar Di Maria și Iniesta sînt peste toți. Aiureala lui Ramos a decis scorul, dar impresia generală rămîne aceeași: Barça nu a fost mai bună decît Realul. Și nu-nțeleg de ce mi se mai bate capul cu șablonul tiki-taka; Barça mai are doar melancolia acestei tac-tici. Tiki-taka e azi un tic verbal, aproape nervos, al comentatorilor ticăiți. Nici Guardiola nu-l mai practică la Bayern, degeaba se enervează Beckenbauer…
Mă uit îndelung la creionul meu și-mi dau seama că nu e cazul să mă întind la a comenta ceva despre ultimul 0-3 al lui United în fața lui City. Nici orașul nu îmi vine să-l scriu. Din primul sfert de oră – și ce sfert, cu 0-1 în minutul 1, cu o ratare a lui Silva de 2-0 în minutul 9! – se vedea cu ochiul liber că United merge la al nouălea eșec în campionat. În fața presingului creator al lui City, lipsa de densitate în atac și în apărare a oamenilor lui Moyes te dispera. Dzeko a făcut cum a vrut 2-0, Yaya Toure, ay, yay, yay, 3-0, nu mai izbuteam decît jocuri de cuvinte… Cu urechile mele mi-a fost dat să aud, pe românește, comentariul imparabil de pe Europort: „Păcat că Rooney joacă la o asemenea echipă”. Pe măsura lui, nu am recepționat decît un singur e-mail semnat Vascos: „Păcat că nu sînteți fan Liverpool, ați avea ce scrie!”.