De pe vremea unui 3-3 între niște zmei

Pe marginea unei fermecătoare statistici

…da’ cum naiba să nu ne aducem aminte de 3-3-ul acelui Progresul – Rapid, de acum 10 ani? Chiar înaintea eternului derby de mîine, tot nu uităm ce s-a întîmplat în etapa a 19-a din […]

Pe marginea unei fermecătoare statistici

…da’ cum naiba să nu ne aducem aminte de 3-3-ul acelui Progresul – Rapid, de acum 10 ani? Chiar înaintea eternului derby de mîine, tot nu uităm ce s-a întîmplat în etapa a 19-a din sezonul ’04-’05, cu 2-0 la pauză pentru Rapid, cu 2-0 în minutul 54 și 3-3 în minutul 90Ă2, gol Olah, după ce Olah și Savu făcuseră 2-3 în 2 minute (75 și 76). Poate că nu mă duce memoria, dar nu-mi aduc aminte de vreun alt 3-3, la noi, în Liga lu’ Mitică, în ultimii 10 ani. Pot scrie însă că statistica revenirilor realizată de Gabriel Berceanu și Răzvan Luțac este tot ce am citit mai original și fermecător în domeniul documentar. Sînt topit la întoarcerile de scor în orice sport, deși ele sînt tot mai rare, avînd în vedere perfecționarea apărărilor și știința înghețării unui rezultat.

Aproximativ 85,4% din meciurile pe goluri sînt gata odată stabilită o diferență clară pe tabela de scor. Răsturnările au ajuns să fie suspectate de blat, de porno și prono aranjamente, de „teatru”, conform celebrei vorbe: 4-4 ca la teatru… Ni se ia astfel un entuziasm, ni se fură o durere trăite sincer pe stadion. Eu încă țin minte un Oțelul – Rapid, tot un 3-3, cînd galeria vișinie a bătut în ușile cabinelor, urlînd: „Bă, nu înțelegeți că ne mîncați zilele?”. Să fi fost la un alt eșec din Giulești, tot cu Oțelul? Nu contează – strigătul rămîne. Așa cum mi-a rămas acest 4-4 al lui Newcastle, cînd Arsenalul avea 4-0 în minutul 26. Era în sezonul ’10-’11, dar azi, cînd Liverpool are în minutul 20 4-0 la Arsenal, parcă nu mai e posibilă revenirea… Totuși, acolo, pe Insulă, ne-a rămas speranța în revenirile formidabile, în meciurile jucate pînă în ultimele minute, cînd – cum se zice – se poate întîmpla orice.

La noi nu se mai întîmplă orice la un 0-3 în minutul 75 – poate că și asta dă măsura încrîncenării cu care se joacă în Liga lu’ Mitică. Ultima „bombă” e aceea de duminica trecută, cînd Dinamo are un amărît de 1-0 din minutul 7, și Viitorul o întoarce în cele 10 minute finale, cu un autogol și un penalty. Galeria lui Dinamo e însă prea ironică și n-o să se plîngă niciodată ca aceea a Rapidului: „Bă, ne mîncați zilele!”. N-o se întîmple așa ceva. Dar asta nu mă împiedică să mă bucur de prezența Rapidului și a Progresului în topul european al revenirilor. Măcar așa să rămîna amîndouă pe undeva, în amintire – cu un 3-3 de la 0-3, un 3-3 ca între zmei, la ora asta, cînd bancarii sînt pe locul 9 în liga a patra și giuleștenii sînt finanțați de propriii suporteri. E cam groaznic.

E cazul să spunem că Steaua – Dinamo, acest așa-zis Derby de România, nu a fost cu adevărat un derby decît atunci cînd jucau în cuplaj bucureștean cu Progresul și Rapid, în fața a 80.000 de oameni.