Mou nu are de ce să facă mutre

Sir Alex a jucat cum îi place lui Jose

Pentru Real – Manchester United de alaltăieri seară m-am antrenat de o lună de zile, de cînd am primit mesajele celor care-mi citiseră articolul despre golul lui Van Persie din […]

Sir Alex a jucat cum îi place lui Jose

Pentru Real – Manchester United de alaltăieri seară m-am antrenat de o lună de zile, de cînd am primit mesajele celor care-mi citiseră articolul despre golul lui Van Persie din meciul cu Liverpool (vezi „Perfecţiunea unul gol” în Gazeta din 18 ianuarie). A fost un antrenament intens – cu de toate: de la elogiul adus de Ovidiu13 fotbalului englez, unde echipe din liga a doua îşi dau viaţa pe teren ca să elimine granzii din prima ligă şi jucătorii nu-şi bat joc de 20, 30 de mii de spectatori care cîntă 90 de minute…”, la cel ce semna Ştiinţa23 şi mă întreba scurt, la bărbie: „De ce nu aţi scris despre Van Persie cînd juca la Arsenal?”. De la Victor L care spera că Rooney şi Van Persie vor marca „unul mai mult decît celălalt” la un Lord Belial, care nu tasta decît aceste patru cuvinte: „Cristiano Ronaldo, superlativul absolut”. Cel mai dur a fost Durden, care îmi spunea fără ocoluri că exagerez „cu laudele la adresa lui Manchester United, deşi Van Persie le merita, dar vreţi să vă spun adevărul? United a început să păcălească fotbalul cu aceste victorii pe final, cîştigînd cu cel mai mare noroc pe care l-am văzut în viaţa mea…”.

După acest 1-1 mai intens decît toate frazele antrenamentului meu, mi se impun două idei, fără să pretind tot adevărul: Cristiano Ronaldo e într-adevăr super-superlativ, iar United interzice oricui să fie acuzat de păcăleală. Cu un Real dominator pînă la sufocare, oamenii lui Sir Alex au prestat o muncă grea, foarte grea, silnică. Nu aş lăuda-o oricînd pe Man United pentru asemenea performanţă defensivă în Anglia, dar aici, la Madrid, era probabil singura tactică pentru a-i rezista lui Mou: să-l înfrunte cu marcajul, cu presingul lui, cu Van Persie, Rooney şi Giggs, retras pînă în propriul 16. Mou n-are de ce să facă mutre şi gesturi: aşa i-ar plăcea să-şi vadă Realul şi în returul cu Sir Alex, conducînd cu 1-0… Dar, înc-o dată, Cristiano – cu detenta lui la golul acela magnific – e cu un cap, cu două capete peste toţi ai lui. E o năzbîtie, o exagerare a-l socoti inferior lui Messi, o scriu după toate glumiţele pe care mi le-am permis în faţa lui.

Cît despre noroacele Manchesterului în finalurile sale, revizuiţi-vă o clipă, dragă domnule Durden: ce se întîmpla dacă, în obsedantul minut 93, stîngul aceluiaşi magic Van Persie găsea poarta? De acord, ar fi fost nedrept, dar ce mai înseamnă nedreptatea în fotbal? S-o spună Mircea Lucescu, unul dintre cei mai avizaţi în domeniu… Iar despre fotbalul britanic, rog să reţineţi acest nume, să nu-mi imputaţi cînd va fi la Madrid sau Barcelona, că nu l-am văzut la Tottenham: Bale. Gareth Bale.