La Gala HIGH-FIFA

Acest Messi, la limita indiscutabilului.

Cred că ne este mai uşor să polemizăm în problema smokingului nonconformist al lui Messi decît să ne batem capul dacă merita cel de-al patrulea Balon de Aur în 2012. Oricum am lua-o, serioşi sau […]

Acest Messi, la limita indiscutabilului.

Cred că ne este mai uşor să polemizăm în problema smokingului nonconformist al lui Messi decît să ne batem capul dacă merita cel de-al patrulea Balon de Aur în 2012. Oricum am lua-o, serioşi sau neserioşi, cu humor sau fără, omul – mai lăsaţi-mă cu copilăria lui! – e incontestabil, la limita indiscutabilului. Dificultoşi, cum ne place să fim, noi, românii, putem emite strigăciunea acelui domn de la DigiSport: „Ce face FIFA, doarme, cînd uită de Ibra, Van Persie, Falcao, Cavani?”. Îi cam dau dreptate, dar cînd văd că Drogba, Van Persie şi Ibra sînt pe ultimele locuri între primii 10 ai clasamentului final, mă plec foarte democratic, în faţa evidenţei cifrelor. Aici nu sîntem la vreun referendum, să atacăm procentele la o înaltă curte; s-a votat omeneşte, pe neamuri, pe simpatii şi antipatii crunte, îndeajuns de româneşte, dacă stăm să ne gîndim şi mai ales să ne amuzăm. Italienii şi portughezii nu au votat nici un spaniol, iar concetăţenii lui Cristiano nu l-au pus pe Messi printre primii 3. E mai mult decît vesel, este semnificativ pentru starea noţiunii de fair-play mondial, unde străluceşte, după cum am văzut, federaţia Uzbekistanului. Fugărit de peste tot, acolo s-a ascuns fair-play-ul.

Personal, ca simplu telespectator bucureştean, nu am obiecţii majore la Messi number one, deşi, precum Gică Craioveanu, l-aş fi preferat pe Iniesta; mai mult, mi-a plăcut că în dreptul lui Messi s-a titrat, fie cu litere mici, greu observabile, numele ţării sale. În dominaţia spaniolă care copleşeşte planeta fotbal, Argentina mi-a dat vigoarea unei tresăriri inteligente. Tot aşa cum am vibrat, ca bătrîn european, la prezenţa lui Beckenbauer, laureat al preşedintelui FIFA – clipă care mi-a adus aminte de ceea ce-mi spusese odată, tare demult, Cornel Dinu: „La orice contact umăr la umăr cu Beckenbauer, am ştiut ce friptură a mîncat el la 7 ani”. Dacă m-a şocat ceva în această Gală HIGH-FIFA a fost absenţa fotbalului englez, ignorat cu o superbie pe măsura celebrului buletin meteo londonez: „Anglia în ceaţă, continentul izolat”. Acum Anglia a fost izolată, în timp ce soarele spaniol a strălucit totalitarist. Nu s-a găsit un singur gol al lui Van Persie, al lui Rooney, măcar ca nominalizare la capitolul goluri. Chiar aşa? Golul premiat al slovacului de la Fener îl găseam şi la portughezul nostru de la CFR în meciul de pe Old Trafford, ca să mă distrez şi eu, cvasipatriotic.

Întorcîndu-mă din nou la Messi, mă gîndesc că poate o să vină o vreme, peste 30 de ani să zicem, cînd se va spune despre el, cum zicea în urmă tot cu 30 de ani, în 1981, Garrincha, cu privire la Pele: „A fost cel mai mare norocos pentru că a avut în jurul lui atîţia jucători extraordinari care să-i paseze…”. Că aşa-i în fotbal, ladies and gentlemen.