Cu ce au fost dopaţi steliştii?

Dopajul psihic e cel mai nociv dopaj

Deşi fuseserăm informaţi la timp că pe lume sînt doar trei echipe care o pot bate pe Steaua – şi anume: Barcelona, Real şi Şahtior! -, Stuttgart, în 40 de minute, a făcut-o […]

Dopajul psihic e cel mai nociv dopaj

Deşi fuseserăm informaţi la timp că pe lume sînt doar trei echipe care o pot bate pe Steaua – şi anume: Barcelona, Real şi Şahtior! -, Stuttgart, în 40 de minute, a făcut-o K.O. cu un 4-0 la pauză cam fără precedent. După ochiul meu, nici o echipă străină la Bucureşti nu ne-a năucit într-o manieră atît de categorică. Din primele minute, cei de pe locul 12 în Bundesliga ne-au spus clar că au venit să ne bată rău, adică mai pe româneşte „să ne scoată fotbalul din cap”. Nici Barca, nici Realul, cu atît mai puţin Şahtiorul nu cred că s-ar fi dezlănţuit cu un asemenea gînd rău, pus în practică atît de repede.

Sînt gata să scriu că Stuttgart, peste orice altă naţională, a fost cea mai bună echipă de fotbal asociaţie care ne-a vizitat oficial în ultimii ani. Ea nu ne-a scos fotbalul din cap, asta nu se va întîmpla niciodată. Ea ne-a scurtcircuitat violent capacitatea noastră mentală de lăudăroşenie, o capacitate mult mai mare decît orice condiţie fizică sau pricepere tactică. La noi, lăudăroşenia ţine de cel mai nociv dopaj, dopajul psihic. Ilie Balaci a spus-o primul, în noaptea aceea, după acest 1-5 româno-german, care intră în concurenţă cu celălalt obsedant 5-1, din Giuleşti: „Steaua a jucat prea marcată, prea umflată…”. Sînt întotdeauna efectele dopajului psihic, de necontrolat în laboratoare, dar vizibil în joc. Steaua a fost îndopată la cap de megalomaniile patronale şi manageriale, de răcnetele cu care se decreta că nu mai are adversari în România şi e deja calificată în Europa.

Oricît s-au ferit, spre lauda lor, Reghe şi băieţii lui să facă asemenea declaraţii, un virus de violenţa acestei megalomanii atacă totul, din cap pînă în fibra fiecărui muşchi. O ştim prea bine din tot ce am trăit, nu numai pe stadioane. Hagi, ieri, în Gazetă, avea dreptate chiar în privinţa campionatului: „Dacă vor pierde titlul, singurii vinovaţi sînt conducătorii!”. Am trista satisfacţie s-o fi scris aici, încă la începutul lui octombrie. Rog, de asemenea, a se observa că, de la bun început, în toate frazele, m-am exprimat la persoana întîi plural, cu „noi”. E semnul că nu înţeleg să emit ferocităţi vesele la adresa Stelei, inerente la cîte antipatii a declanşat superioritatea ei incontestabilă în campionat. Totuşi, noi toţi, stelişti şi antistelişti, ne găsim azi în situaţia profund românească de a ne trezi cu încă un meci decisiv într-o grupă europeană, şi anume: în ultima etapă, după ce am zbîrnîit voios că sîntem calificaţi. Sîntem blestemaţi să trăim decisiv? Singura bucurie punctuală ne rămîne aceea că şi Steaua, şi Stuttgart au pierdut cu Brasov şi Freiburg, încasînd cîte trei goluri. Întrebare megalomană: să-i fi epuizat Steaua la Bucureşti?