Ce poate înţelege un belgian…?

Jeg şi dor sînt cuvinte intraductibile în Europa

Este indiscutabil că belgianul nu i-a acordat lui Dinamo două penaltyuri mult mai clare decît acela cu care a blagoslovit-o pe Steaua. Este la fel de indiscutabil că fotbalul Stelei a fost […]

Jeg şi dor sînt cuvinte intraductibile în Europa

Este indiscutabil că belgianul nu i-a acordat lui Dinamo două penaltyuri mult mai clare decît acela cu care a blagoslovit-o pe Steaua. Este la fel de indiscutabil că fotbalul Stelei a fost superior jocului „italienesc” prestat de Dinamo. Fără teamă de eventualele obiecţii, cred că Steaua, spre norocul ei, joacă mult mai bine decît gîndeşte castelanul ei de pe uliţa Aviatorilor, care poate emana idei de rigoarea acesteia: Reghe e din şcoala lui Piţurcă… Măcar de-ar juca naţionala în spiritul ofensiv al Stelei! Ceea ce mi s-a părut (aproape) senzaţional după acest derby a fost în primul rînd reabilitarea voioasă a arbitrilor români; s-a lăsat cu mare dor după domnii Balaj, Tudor şi amicii lor, care cînd stricau un meci puteau fi călcaţi îndelung în picioare, dar care, mai presus de toate, sînt „de-ai noştri” şi pricep corect ce le urlăm.

Ţinem enorm ca atunci cînd îl facem pe unul de jagardea că nu ne dă un penalty să priceapă termenul şi, tot aşa, cînd nu le dă rivalilor, să se bucure că-i facem, imediat, de geniali. Ce poate înţelege un belgian cînd aici, în „Belgia Orientului”, i se murmură că e „un jeg”? Şi jeg, şi dor sînt cuvinte intraductibile în Europa… În al doilea rînd, curat senzaţională a fost întîmplarea petrecută la trei zile după scandalul intern: întîmplare sau nu, o brigadă românească a arbitrat un meci din grupele foarte serioase ale Ligii Campionilor şi asta unde? La Munchen, la Bayern acasă, pe Allianz Arena. Cu multilateral hulitul Haţegan la centru, cu controversatele jagardele Balaj şi Tudor ca arbitri de poartă, mă rog, crema arbitrajului băştinaş…

Ne putem întreba ce-a fost în mintea celor de la UEFA: ei nu ştiau cît de suspecţi sînt aceşti români în România? Din nou nu contează în Europa ce se gîndeşte în România? Dar la fel de obiectiv îi putem auzi pe aceiaşi uefişti întrebîndu-ne de ce naiba chemăm arbitri străini dacă avem arbitri buni într-un Bayern – Lille? Nu ştiu cum au fost notaţi concetăţenii noştri la Munchen, eu mulţumesc patriotic Cerului că au avut un meci uşor, măcar ca scor… La 6-1 pentru localnici, poţi arbitra binişor şi la Vaslui.

În rest – lăsînd deoparte Clujul, care putea la fel de bine cu Andone să facă în apărare acele „naivităţi” explicabile şi prin carenţa atacului – două echipe continuă să-mi placă, amîndouă victime ale ultimelor minute şi secunde: Şahtiorul lui Mircea Lucescu, al cărui cord are de suportat încă un ghinion mizerabilisim, şi Dortmundul încîntător, din nou egalat, ca la Manchester, exact cînd ziceai că iar l-a bătut pe Mourinho şi îţi părea bine, ce să ne înşelăm? Dar ce facem cu Barca? Chiar dacă n-a fost un eşec care să se lase cu dramă, sînt zile ca asta, cînd orice tiki-taka nu merge şi pace! Probabil că doar în România există o echipă imbatabilă.